Politicianul a ținut mai cu fiecare ocazie să vorbească despre aportul și rolul liberalilor în parcursul democratic și european al Republicii Moldova, indiferent dacă se aflau la guvernare sau în opoziție, căci guvernările vin și se duc, dar contează ce rămâne în urma lor: „Pentru liberali guvernarea are sens doar în condiţiile în care poţi con¬tribui la schimbarea situaţiei din ţară, doar atunci când ai posibilitatea să realizezi proiectele propuse şi să-ţi îndeplineşti promisiunile făcute celor ce te-au sprijinit cu încrederea lor”.
Dincolo însă de atașamentul declarat față de interesele cetățenilor, autorul, vrea el sau nu, plătește totuși pe unele locuri tribut faptului că face parte din conducerea unei formațiuni politice. Este o ipostază pe care a acceptat-o conștient, căci în caz contrar ar fi trebuit să trișeze, nu ar mai fi fost sincer cu sine însuși și în felul acesta ar fi pierdut încrederea cititorilor.
Așa cum era firesc pentru un politician implicat activ în viața cetății, Veaceslav Untilă a luat atitudine față de toate evenimentele mai mult sau mai puțin importante, care au avut loc în acest răstimp în societatea noastră.
Aici sunt reflectate etapele de pregătire și desfășurare a campaniilor electorale parlamentare și locale, multiplele tentative de alegere a președintelui țării, crearea și destrămarea alianțelor de guvernare și criza permanentă, care a declanșat un război politic fără precedent, când mai toți se află pe baricade și nimeni nu se gândește la destinul și la interesul țării.
În aceste împrejurări, Veaceslav Untilă nu și-a pierdut simțul realității, dând dovadă de luciditate și de spirit critic, pentru fiecare subiect luat în parte. Și acest lucru nu a fost deloc ușor, deoarece, una e să critici actul guvernării atunci când te afli în opoziție, și cu totul alta e să critici guvernarea atunci când te afli în interiorul ei: „A lua puterea nu înseamnă că te-ai suit în căruţă cu toţi sacii şi nu te mai interesează cine rămâne pe jos”. Iar meritul politicianului constă în aceea că nu s-a limitat doar la o analiză critică, ci a venit cu sugestii, cu propuneri, cu soluții.
Deși tematica acestui volum este axată pe problemele stringente ale societății, am putea găsi totuși câteva teme predilecte ale autorului.
În primul rând, este vorba despre integrarea europeană ca obiectiv de țară, prin prisma căruia sunt trecute toate activitățile noastre: „Fără îndoială, este imperios necesar ca Republica Mol¬dova să aparţină unui spaţiu politic şi economic care să îi asigure condiţii optime de dezvoltare. Și aici opţiunea este cât se poate de clară. Noi vrem să mergem acolo unde există stabilitate şi prospe¬ritate, unde legile funcţionează şi se respectă drepturile cetăţenilor”.
Un număr considerabil de articole iau în vizor diferendul transnistrean, ceea ce s-a făcut, dar mai cu seamă ceea ce nu s-a făcut pe dimensiunea respectivă. Dacă cineva ar dori să studieze problema în cauză, ar avea la dispoziție un veritabil dosar transnistrean. Pentru a ilustra acest compartiment, am să aduc doar un singur exemplu: când s-a văzut că formatul „5+2” nu este eficient și nu funcționează, Veaceslav Untilă a propus modificarea acestui format, prin acordarea SUA şi UE împuternicirilor de mediatori, prin atribuirea Rusiei a statului de parte în conflict şi prin excluderea Tiraspolului din procesul de negocieri. Dacă inițial această propunere părea într-un fel irealizabilă, în ultimul timp tot mai mulți experți înclină anume spre această soluție.
Tot în privința tematicii, am observat că articolele din ultima perioadă se referă îndeosebi la chestiunile legate de securitatea statului. Probabil, este o consecință directă a activității sale în funcția de președinte al Comisiei securitate națională, apărare și ordine publică.
Pentru a-și consolida poziția, Veaceslav Untilă folosește mai întotdeauna forța argumentelor. Maniera de a aborda unele subiecte, de a expune unele fapte și evenimente este elegantă și corectă din punct de vedere politic, chiar și atunci când ajunge să polemizeze cu adversarii săi politici.
Dar nu acceptă compromisuri când vorbește despre combaterea corupției și mimarea reformelor, despre abuzuri și derapaje antidemocratice, despre trafic de influență și reglări de conturi, despre furturi de bani publici, contrabandă și alte ilegalități, care urmează a fi taxate fără întârziere. Politicianul consideră că orice faptă comisă în afara legii trebuie să fie sancționată corespunzător, oricare ar fi statutul celor implicați în fărădelegi.
Din păcate, politicienii de la noi s-au prezentat de fiecare dată la raport cu temele nefăcute și cu foarte mari restanțe în privința îndeplinirii promisiunilor. Drept urmare, politicul a fost grav compromis. Decepția a fost enormă. Oamenii s-au simțit înșelați pentru a câta oară. Unii se revoltă, alții s-au resemnat. Iar concluzia care se impune este că politicienii nu au însușit lecția de politică. Au rămas repetenți. Numai că, atâta timp cât apar asemenea cărți cum este „Lecția de politică”, există speranța unei recuperări. Nu se știe câți vor avea curajul să încerce, dar sper să nu dureze prea mult.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
