Dacă am reuşit să ne adresăm doar lor şi pe lângă ele bărbaţilor ce ne citesc pe ascuns sau, dacă au coloană vertebrală, chiar de faţă cu toată lumea, nu poate decât să ne bucure. Important este că am ajuns la ediţia cu numărul 100 şi voi cu toţii aţi fost alături de noi, cu bune, cu rele, cu materiale pe gustul vostru mai mult sau mai puţin, noi suntem fericiţi să vă ştim aproape.

Dacă nu ne simţim întotdeauna bine în lumea bărbaţilor, aceasta nu ne poate lipsi pentru că fără ei nu am mai fi noi şi va trebui să ne obişnuim să învăţăm câte ceva unii de la alţii. Exact aşa cum am învăţat eu câte ceva de la fiecare coleg al meu ce mă susţine cu FEMEIA în fiecare săptămână şi alături de care am ajuns la frumosul număr 100. Mă înclin cu un mare respect atunci când vă mulţumesc tuturor că ne sunteţi aproape, atât dragilor noştri cititori, cât şi dragilor mei colegi din întreaga echipă ce înseamnă TIMPUL, şi nu doar FEMEIA.

La mai mult şi la mai mare dorim să ajungem tot împreună şi alături de voi!

Cu drag, Mira Tănase

În urmă cu doi ani când Mira, sau Mira Tănase pentru cititori, mi-a povestit câteva amănunte despre „proiectul FEMEIA” nu am spus decât ,,Da?! Ce interesant…”. În acel moment nici nu mi-a trecut prin cap că aş putea să încerc măcar să vin în întâmpinarea cititoarelor cu fel de fel de sfaturi şi, mai mult, am perceput ideea Mirei ca pe un banal „proiect” care are un „ON” şi un „OFF”. Cuvântul „proiect” m-a derutat.
Eu eram obişnuită cu un alt gen de presă, iar atunci când mi s-a propus colaborarea am fost ferm convinsă că va fi pentru o scurtă perioadă de timp, deoarece în mintea mea FEMEIA era tot un „proiect”. În timp, de la o ediţie la alta, am ajuns să dau importanţă „proiectului”. Acum a devenit o obişnuinţă, un tabiet care se impune, sau mai bine spus un mod plăcut de relaxare. Îmi plac momentele în care îmi spun „Oau! În seara asta scriu…”, îmi place liniştea pe care o simt în acele clipe.

Sper din tot sufletul ca FEMEIA să nu ştie ce înseamnă „OFF”!  La mulţi ani!

Cu drag, Oana B.

„Titanic” printre femei

Am fost considerat oaia neagră a redacției, încă de la început, prin articolele ce mi-au oglindit viața sentimentală aflată în derivă precum un „Titanic” abia lovit de aisberg. Paginile acestea au găzduit frustrările, bucuriile, speranțele mele, viața sentimentală a singurului bărbat dintr-o redacție plină de femei. „Titanicul” se află, încă, în ape tulburi… dar, până una alta, Crăciun fericit tuturor!

Petru Stratulat

Dacă e să spun ceva despre mine, FEMEIA e primul suport negru pe alb care îmi găzduiește gândurile, căci până acum vorbele mele erau spuse, apoi zburau și duse erau, c-așa e la radio. Dacă spun despre ceilalți autori, mărturisesc: citesc FEMEIA în fiecare săptămână, cuvânt cu cuvânt. Iar dacă vine vorba de cititori, atunci văd în Săptămânalul FEMEIA un teren fertil, perfect pentru a semăna semințe. Roadele se văd deja: femeile sunt din ce în ce mai sigure, mai puternice, mai informate.

Cu drag, Ramona SZ

Într-o sută de seri

100 de ediții FEMEIA au însemnat pentru mine 100 de seri. Timp în care m-am jucat cu imaginația mea de peste o sută de ori. Au fost 100 de vise pe care le-am așezat atent pe foaie. M-am luptat cu trecutul de o sută de ori, am făcut 100 de planuri pentru viitor și am trăit, de fiecare dată, un prezent sută la sută colorat, în tendințe. Am zâmbit de 100 de ori și m-am îndrăgostit tot de atâtea ori.

La sfârșit, după ce am terminat numărătoarea, am realizat că cele mai multe dintre noi facem parte din prima generație de femei care își poate controla destinul sută la sută, urmându-și propriile dorințe și făcând propriile alegeri.

Silvia Ursu

Poem pentru bărbaţi

Am învățat de la eroinele interviurilor mele din FEMEIA multe lucruri importante pentru viaţă. De fapt, ceea ce am învăţat eu de la ele este exact ceea ce trebuie să ştie orice bărbat despre o femeie:

• că acţiunea este un cuvânt de gen feminin, oricât ar îndrăzni cineva să ne demonstreze contrariul;

• că atunci când ea pleacă în Italia, iar el rămâne acasă, „cu copiii”, femeia devine automat capul familiei (nu vă supăraţi, bărbaţi!);

• că nici o faptă urâtă şi nici un cuvânt dur şi nemeritat nu sunt în stare să stingă sentimentul de iubire din inima femeii;

• şi chiar atunci, când în loc de o floare îi veţi duce câţiva spini de trandafir, ea nu o să se supere, ci o să vă întrebe, alarmată: nu cumva v-au rănit spinii mâinile?!;

• am mai învăţat că, unde pune femeia mâna, pune şi Dumnezeu mila;

• deci, nu vă jucaţi prea mult cu răbdarea ei, chiar dacă vă place să vă jucaţi cu focul;

• pentru că nu ajunge imaginaţia bărbatului până unde poate ajunge mintea femeii…

Tatiana Corai

Datorită lansării acestei publicații acum 2 ani, ne-am propus să scriem despre ceea ce ne place și să scoatem în față femei adevărate, pline de viață și voință, care însă, de cele mai multe ori, rămân în umbră. Eu cred că ne-a reușit până acum!

“Femeia” reprezintă mai mult decât un proiect, e un “copil” crescut de echipa redacțională cu multă dragoste, pasiune și credință.

Suntem la al 100 –lea număr si vreau să le mulțumesc dragelor noastre cititoare pentru că ne urmăresc cu regularitate și ne inspiră prin ceea ce sunt și prin ceea ce fac.
Colegilor care stau în spatele „scenei”, le urez să fie la fel de implicați, să depună în continuare suflet în fiecare cuvânt scris și să meargă doar înainte.

Citiți FEMEIA, ca s-o înțelegeți mai bine!
Elena Sărăteanu