Oare nu va este jale nici de familia mea?

(Scrisoare deschisa prim-ministrului in exercitiu, Z. Greceanai, si presedintelui republicii in exercitiu, V. Voronin)

Domnule Voronin si doamna Zianida Greceanai, v-am scris nenumarate petitii, ca la conducatori ai acestei tari. Am avut deplina incredere ca ma veti ajuta intr-o problema foarte importanta pentru familia mea – reconstructia locuintei cu conditii necesare pentru cei cinci invalizi de gr. I.

Cu mare regret, am primit raspuns negativ de fiecare data si problema noastra nu-i solutionata pana in prezent. Oare sunteti atat de indiferenti fata de situatia si starea materiala foarte dificila a familiei noastre? Nu mai stiu cui sa ma adresez, cine ar putea sa ma ajute.Suntem disperati de atitudinea indiferenta a instantelor de stat. Domnule Voronin, timp de opt ani, de cand sunteti presedintele Moldovei, mereu apelez la conducerea tarii: presedintie, guvern, parlament, organele publice locale, raionale, cheltui pensia mea mizera de 580 lei pentru telefoane, scrisori etc. In afara de adresari la instantele locale, am trimis in fiecare luna la Ministerul de Finante, Ministerul Protectiei Sociale si Familiei, la guvern, presedintie, la Biroul relatii interetnice s.a.m.d. Peste tot, suntem amanati de azi pe maine.

Eu, o vadana de 76 de ani, bolnava, umblu pe drumuri plangand si asteptand raspunsurile dvs. ani in sir. Raspunsul vine unul si acelasi: ajutorul il vor acorda autoritatile publice locale. Acestea imi raspund contrariul – ei acorda 50% din cheltuieli, dar guvernul refuza ajutorul lor de 50%.Daca dumneavoastra, dna Greceanai, refuzati acest ajutor, promis candva, Consiliul raional isi anuleaza hotararea sa de a ne ajuta cu cele 50%. Ce sa facem in acest caz? Cine ar putea ajuta persoanele vulnerabile din R. Moldova in astfel de momente grele?

Doamna Greceanai, cand ati venit la conducerea guvernului, noi, femeile, inclusiv mamele copiilor vulnerabili, eram convinse ca veti rezolva pozitiv problemele noastre dificile, ne veti sustine, fiind mama si femeie. La inceput de aprilie, ati facut o adresare la televiziune, catre toate mamele tarii, sa nu permita feciorilor si fiicelor participarea lor la protestele din capitala. Toate mamele v-au ascultat, cu mare regret si lacrimi pe fata. Si eu am reactionat la fel. Dar acum, tot ca mama, ma adresez dumneavoastra, avand la intretinere cinci copii invalizi de gr. I. Cu parere de rau, nu ma auziti, nu ma intelegeti.
 

Doamna Greceanai, oare pot avea incredere deplina ca, venind iarasi la conducerea R. Moldova, ca femeie, ca mama, ca sotie, ma veti intelege si ma veti ajuta? Intervin – a cata oara! – cu marea mea rugaminte: ajutati-ne la reconstructia casei de locuit. Poate, macar de data aceasta, voi fi primita in audienta la noul presedinte al tarii sau la noul prim-ministru.
Va poftim prin satele Moldovei, ca sa va convingeti de traiul omului de la tara si al persoanelor vulnerabile. Veniti sa vedeti purul adevar in care traieste familia mea…

Elena Cebotari,
s. Drochia, r-l Drochia