Cum s-au păstrat aceste tradiții și obiceiuri? Care e tradiția colindelor și dacă se mai dezvoltă folclorul nostru? Acestea sunt câteva dintre întrebările pe care i le-am pus lui Tudor Colac, doctor în etnologie, cercetător științific coordonator la Sectorul de folclor în cadrul Institutului de Filologie al Academiei de Științe a Moldovei.
Din întreg spațiul românesc obiceiurile de iarnă, luate în ansamblu, s-au păstrat cel mai bine în Basarabia, consideră etnologul. „Poate doar zona Maramureșului ar putea să facă față vetrelor noastre etnofolclorice. De regulă, obiceiurile de iarnă demarează cu Sfântul Andrei, care are conotații generale cunoscute în mediul rural, dar și în rândul orășenilor formați în tradițiile rustice. În general, mediul social-folcloric de la noi a știut să decanteze mai multe tradiții, rituale, ceremoniale, prin care multe din obiceiurile de iarnă au fost înveșnicite. Spuneam de Sfântul Andrei cu ale sale tradiții de magie, cu multe reminiscențe mitologice, în special cele inspirate din ocrotirea lupului, simbol dacic foarte bine promovat pe firmamentul istoriei și al etnogenezei”, afirmă Tudor Colac.
Se știe că cei doi sfinți – Sf. Andrei și Sf. Nicolae – erau sfinți ocrotitori ai mamiferelor și păsărilor, care, până la urmă, reflectau și ocrotirea speciei umane. Apoi vine Sfântul Nicolae în panteonul spiritual românesc, un sfânt bun, milostiv, vindecător, îndrăgostit atât de copii, care așteaptă daruri, cât și de adulți. Este un sfânt ocrotitor al casei la creștinii ortodocși, dar și la cei catolici, și nu numai.
Moș Crăciun, cel mai așteptat pe mapamond
Galeria acestor sfinți notorii continuă cu Moș Crăciun care este cunoscut pe întreg mapamondul. „Crăciunul, de fapt, este cel mai reușit reprezentant în colindele noastre, în care omagiem Nașterea Domnului, peregrinările lui Iisus, chinurile la care este supus până la urmă. În ansamblu privite, colindele de Crăciun constituie cel mai bogat repertoriu, dar și cel mai divers, cu un palmares tematic de la subiecte păgâne, creștine și până în prezent. Cred că nu există localitate basarabeană în care să nu se cânte colinde. Cultura instituționalizată a insistat să fie cunoscute mai profund, să fie tipologizate, să fie promovate în cadrul unor festivaluri, spectacole, să fie interpretate și transmise de către cei care profesează muzica etno sau muzica de estradă, dar și muzica academică”, constată folcloristul.
citește mai departe aici
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
