– Victore, eşti student în anul întâi, dar ai propria afacere care îţi aduce un venit considerabil. Cum ai reuşit?
– Nu este un business, e mai mult o străduinţă a mea de a ajuta oamenii să-şi dezvolte abilităţile. La şcoala de dansuri pe care o conduc vin persoane care vor să se antreneze, contra plată, pentru diferite campionate, iar prin intermediul Asociaţiei îi promovez gratuit pe plan naţional şi internaţional. Deci, venitul meu e dublu – spiritual şi material. N-a fost problematic, mi-am iniţiat afacerea din simplă curiozitate şi din dragoste pentru dans. Mă străduiesc să demonstrez şi altora că suntem un popor talentat. De altfel, am lucrat şi ca instalator de uşi, de geamuri, am construit case de vacanţă, am muncit la negru de la 14 ani. Am experienţă şi nu cedez în faţa greutăţilor.
Am muncit alături de oameni din diverse categorii sociale, de diverse vârste şi am practicat diverse tipuri de dans. Fiecare dans are o cultură a sa, căreia trebuie să-i fii fidel. Iar dacă zici de business, pentru a-l face profitabil, trebuie să i te dedici în întregime. Totuşi, în situaţii dificile, ar trebui să ai pe cineva alături care să te susţină…
– Cine ţi-a fost alături în situaţii „dificile”?
– Sigur că prietena mea. A fost alături de mine de la bun început. O am ca parteneră de dans, dar e şi cel mai important om din viaţa mea. Lumea ştie: cu dragostea răstorni şi munţii…
– Cât ai investit în afacere? Este profitabilă?
– La început îmi doream un venit mic, necesar pentru cheltuielile la arenda sălii şi pentru salariile profesorilor. Investiţiile au fost mici, n-am vrut să risc. Am investit câteva mii, iar acum venitul lunar este de vreo 25.000 lei. Salariile profesorilor, arenda sălii şi publicitatea consumă 60 la sută din venit. Celelalte 40% le declar ca profit personal. Chiar dacă au apărut multe cluburi de dans, clienţii noştri rămân fideli.
Şcoala şi-a început activitatea cu două grupe, iar peste o lună avea deja cinci, azi – 19, fiecare cu câte 15-20 de persoane. În plus, avem opt grupe de copii la patru grădiniţe din capitală. Este prima şcoală din Chişinău care oferă toate stilurile de dans. Dintre cei peste 400 de clienţi, 12 la sută ne sunt fideli de la bun început. În cadrul şcolii activează cinci antrenori, campioni naţionali şi internaţionali la dansuri sportive şi moderne. Unii clienţi ne solicită şi ore individuale, ca să participe la campionate naţionale şi internaţionale.
– Ce faci cu Universitatea?
– Businessul îmi ia maximum cinci ore pe zi, restul timpului îl folosesc pentru studii.
– Ai avut momente în care ai vrut să laşi totul şi s-o iei pe câmpii?
– Am început fără cumătrism şi mari investiţii. Am căutat o variantă cu mai puţine şanse de nereuşită. Am calculat totul şi n-am avut momente de ezitare. Cred că o să-mi dezvolt afacerea în continuare. Când voi vedea că nu mai am nimic bun de oferit, mă voi retrage, lăsând afacerea unei persoane de încredere. Dar ştiu că dansul a devenit pentru mine nu doar o sursă materială, ci şi una spirituală.
– Ce-i trebuie unui tânăr pentru a iniţia o afacere?
– Să-şi aleagă un domeniu în care-i competent, o activitate care-i produce plăcere, să renunţe la stereotipuri, să fie sincer cu banii şi cu sine. Pentru reuşită este nevoie de originalitate, perseverenţă şi creativitate. Să înceapă de la lucruri mici şi stabile care, dacă va persevera, îi vor aduce venituri mari.
Ana Surdu,
studentă USM
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
