Omul liber
Când termina de parcurs o alee, o lua pe alta şi, cu acelaşi extaz, îşi relua repriza.
Reacţia celor pe care i-a surprins acest individ a fost diversă, ca intensitate şi nivel intelectual.
– Cred că i-a murit femeia, ha-ha-ha! a nechezat un chefliu care odihnea într-o rână pe o bancă de lângă strada Columna.
– I-au dat drumul de la puşcărie, încercă să o întoarcă spre serios un tânăr care ţinea pe genunchi un fel de fată.
– Poate-i nebun, că acum îs tot mai mulţi, se aude o bătrânică în negru.
– Sărmanul, atât a izbutit să suspine o femeie cu copilul de mână, când se auzi din nou: „Oameni bu-u-uni! Eu sunt libe-e-er!”.
I-am prins privirea şireată şi mi-am dat seama că o face pe nebunul. Şi chiar în acel moment, involuntar, mi-a venit ideea că anume astfel ar putea să arate alegătorul tip din toamna acestui an – inteligent, independent şi indiferent faţă de ceea ce cred ceilalţi despre opţiunea sa de a deveni Om Liber.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!