Politică

OP-ED. Dincolo de horă și festivism. Ce rămâne după o nouă ședință comună a Parlamentului Republicii Moldova și Parlamentului României

Zilele trecute a avut loc la Chișinău ședința comună a Parlamentului Republicii Moldova și Parlamentului României. Gătiți ca de horă, parlamentarii chiar au dansat hora, au fost aduse elogii cooperării dintre cele două țări și s-au promis (din nou!) foarte multe. Dincolo de festivismul zilei și ignorând inclusiv limbajul poetic din declarația comună adoptată ulterior, din care citez “Moldova își încheie rătăcirea geopolitică” (sic!) odată cu depunerea cererii de aderare la Uniunea Europeană, multe din promisiuni (și proiecte comune) sunt vechi și foarte vechi.

Avem de data aceasta certitudinea că România și Republica Moldova își vor onora promisiunile reciproce? Declarația comună subliniază o “dinamică excelentă a dialogului și cooperării bilaterale”, avem majorități politice stabile în cele două țări, o nouă foaie de parcurs parte a Parteneriatului Strategic, iar neajunsurile din trecutul recent par a fi date uitării. Avem în teorie toate ingredientele pentru un avans rapid pe agenda bilaterală a ceea ce s-a ratat cu măiestrie până acum.

Așteptările sunt și ele foarte mari. La Chișinău, opinia Comisiei Europene privind cererea de aderare a Moldovei a fost întâmpinată ca o încoronare a eforturilor depuse în ultimii doi ani. Eventualul răspuns pozitiv al Consiliului European va oferi Moldovei un imbold mult așteptat pentru a continua reformele. Pentru București, care se consideră un actor determinant în parcursul european al Moldovei și “factor de stabilitate și dezvoltare regională”, citez din nou din declarația comună, satisfacția trebuie să fie destul de mare când este elogiat la scară largă de către Chișinău, deși aproape nicio promisiune nu a fost onorată (vina fiind partajată între cele două țări).

Opinia Comisiei, deși una pozitivă, subliniază numeroase provocări care trebuie adresate de guvernul de la Chișinău. Și o bună parte au legătură cu statul de drept, lupta anticorupție și „deoligarhizarea”, reforma administrației publice și drepturile omului. Sigur, asistența tehnică din partea României poate fi substanțială și este chiar binevenită în special post obținerea statutului de țară candidată, dar la nivel macro, ceea ce Moldova ar trebui să învețe din experiența României este că niciun progres nu oferă vreo garanție de ireversibilitate și câștigurile din orice domeniu (și poate în special din  justiție și stat de drept) se pot topi rapid.

E dificil de estimat ce poate oferi coaliția actuală de la București, una vădit anti-reforme, guvernului de la Chișinău în materie de lecții privind statul de drept sau lupta anticorupție. Sigur, nu exemple de bună practică, iar ultimii ani au arătat o dorință mare (sau chiar foarte mare) de a stopa lupta anticorupție în România. Mai mult, prezența unor fugari români, condamnați definitiv și implicați în viața politică, care se ascund la Chișinău, arată rău. Cu toate acestea, la Chișinău se dă exemplul României în materie de stat de drept și, pentru binele lor, să sperăm că e doar încercare de a elogia Bucureștiul și doar atât. Ultimele numiri din sistemul de justiție arată că Moldova chiar își face temele.

Primirea fastuoasă în România a primarului pro-rus de la Chișinău, care a făcut un tur de forță la zeci de primării și consilii județene, din tot spectrul politic (inclusiv USR), arată și ea prost. Ceban are un repertoriu public care se potrivește cu mesajele Kremlinului, atacă zilnic guvernarea PAS, iar în ultima perioadă a lansat o campanie homofobă. Pentru finanțări (și recunoaștere ca actor cheie în Moldova) vine înspre România, unde, surpriză, și primește suport.

Festivismul ședinței comune nu a urmat îndeplinirii vreunui proiect major promis între cele două țări. Ba mai mult, recent a avu loc episodul rândurilor kilometrice de TIR-uri care așteptau să intre în România dinspre Moldova care s-a rezolvat târziu și care arată din nou condițiile precare de la vămile românești, deși promisiuni s-au tot făcut de mai bine de 10 ani privind găsirea de soluții pentru echipe mixte, punct unic de control sau refacerea infrastructurii din vamă. Toaletele de secol 19 din acele vămi arată multe despre capacitatea României de a livra ce promite, chiar și când vine vorba de intervenții foarte limitate ca timp și costuri.  

S-au promis (din nou!) poduri peste Prut și accelerarea refacerii celor existente, însă spre granița cu Moldova nu o să avem o autostradă continuă mai devreme de 2030, asta dacă totul decurge la virgulă pentru Autostrada A8. Despre drumul expres Tișița-Albița se vorbește din ce în ce mai puțin. Conectivitatea non-rutieră este la fel de slabă. De la Chișinău este scump să zbori la București, iar spre alte orașe nu prea poți, iar infrastructura feroviară este un dezastru. Trenul București-Chișinău face și 12 ore.

Bucureștiul a oferit recent o finanțare nerambursabilă de 100 milioane EUR Chișinăului, al doilea program de acest tip, după ieșirea din vigoarea a primului acord nerambursabil din care Chișinăul a tras doar o treime. Nu s-a făcut desigur nicio evaluare a motivelor pentru care primul program a fost un eșec (din nou, vină partajată între cele două țări). Bucureștiul va cere însă, în teorie cel puțin, o mult mai atentă raportare a progreselor proiectelor finanțate. Despre realitățile din spatele ambițiilor de pe axa București-Chișinău am scris mai multe într-o analiză CRPE.

Un jurnalist de la Chișinău puncta că “horele sunt frumoase, la vorbit frumos suntem campioni, dar la fapte am retrograda în ultima ligă”. Ceea ce pot face parlamentarii români este să urmărească (pe bune) noua foaie de parcurs a Parteneriatului Strategic, să pună presiune pentru îndeplinirea proiectelor mult promise de acolo (și nu numai) și să-și asume un rol mult mai vizibil și la Chișinău, dar și în plan intern pe subiectul Republica Moldova (în special așteptările venind de la USR, un partid care a promis foarte multe, dar a livrat puțin).

Poate fi operaționalizată, de exemplu, Comisia comună pentru integrare europeană dintre Parlamentul României și Parlamentul Republicii Moldova pentru a livra și altceva decât poze, declarații și festivități.Pentru membrii acesteia, cu puține excepții, subiectul Republica Moldova este însă la categoria “și altele”, ceea ce indică și cât de mult contează pentru partidele de la București.

S-ar putea dezbate și prezenta finanțările și proiectele derulate de România în Republica Moldova (respectiv evaluarea rezultatelor acestora), inclusiv cele țintite către societatea civilă sau mass media, cu rezultate mai degrabă modeste. Parlamentul ar putea cere inclusiv noi linii de finanțare pentru Moldova și ar putea prezenta public rezultatele tuturor interpelărilor pe subiect. Același lucru poate fi valabil și pentru activitatea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni (DRP), Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova (DRRM) sau a granturilor oferite via ROaid.  

Ceea ce este important de subliniat – și ar trebui asumat de Parlamentul României – este menținerea subiectului Republica Moldova (cu lista de proiecte cheie și măsuri aferente) sus pe agenda publică. Primii 10 ani de Parteneriat Strategic ne-au arătat că promisiunile au fost mult mai multe decât realizările, iar parteneriatul nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor. Dinspre partidele politice de la București poate să vină, de data aceasta, mai mult suport pentru onorarea acestor promisiuni.

Republica Moldova are desigur nevoie de susținerea tuturor partidelor politice, în special în ceea ce ține de derularea proiectelor strategice asumate (transport, energie, telecomunicații). Ba poate chiar și pentru unele mici – găsirea de soluții pentru puncte/echipe comune de control, conexiuni aeriene, dar cu toate acestea, același trecut recent ne arată că relația dintre cele două țări a depins mai degrabă de preferințe personale și au existat multe sincope în această colaborare (pe lângă neînțelegerile interne din cele două țări). Chișinăul are acum ocazia să apese accelerația și să ceară Bucureștiului să-și onoreze promisiunile, contextul fiind unul mai mult decât favorabil pentru Moldova.

contributors.ro


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.