Semne diacritice
Serghei Lavrov a făcut audiența să râdă în hohote, la summitul G20, în India. Răspunzând unei întrebări privind politica energetică a Rusiei pe timp de război, șeful diplomației ruse a ținut să menționeze că „războiul pe care noi încercăm să-l oprim, care a fost pornit împotriva noastră, folosind..”, – aici au intervenit râsete batjocoritoare în toată sala, dar el a încercat să-și ducă gândul până la capăt: „…poporul ucrainean, a influențat, firește…”.
Într-adevăr, până la un punct, minciuna sa poate părea amuzantă, pentru nerușinarea, insolența extraordinară, pentru tentativa de a sfida logica elementară în fața unor oameni nu mai puțin inteligenți decât el, dar dacă ne gândim la ce se întâmplă în Ucraina și la ce îndură ucrainenii, la miile de morți, la teroarea, la tortura la care sunt supuși, la bombele și rachetele care cad pe capul lor, reacția ar fi trebuit să fi fost alta: Lavrov e bun de legat, e un criminal de război care minte de-ngheață Volga, manifestând dispreț pentru toată lumea…., scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.
Indienii au râs fiindcă li s-a părut bizar ca reprezentantul oficial al unui stat să se compromită benevol în asemenea hal, ei nu cunosc că a minți pe față e un lucru obișnuit pentru un oficial rus, el minte cum ar bea o votcă de dimineață. Să ne amintim că Rusia a invadat Ucraina pentru a o „denazifica” sau pentru că ar fi o creație a lui Lenin, azi ea luptă să „oprească războiul” pe care l-a început anul trecut, atribuindu-i-l victimei sale. Rusia minte nu de azi. Și când a ocupat o parte din Republica Moldova, în 1992, apoi o parte din Georgia, în 2008, apoi o parte din Ucraina în 2014, ea a învinovățit moldovenii, georgienii și ucrainenii, iar Occidentul s-a împăcat cu aceasta, fiindcă Rusia este un stat cu istorie complicată, a salvat lumea de fascism. Că „salvatorul” a mai și ocupat și a băgat o jumătate de Europă în Gulag era un nenoroc suportabil, un „rău mai mic” pentru occidentali, nu și pentru vecinii Rusiei… Și astăzi rușii sunt priviți în Occident ca bolnavi ai Europei, ca oameni care suferă dostoievskian, care se simt umiliți că fostele republici sovietice s-au retras din componența URSS, distrugându-l. Abia acum vine înțelegerea faptului că popoarele subjugate de ruși au suferit nu mai puțin și că „suferința” rușilor amenință libertatea lor abia câștigată.
Pentru Putin, limba ucraineană, în care scria Șevcenko sau Lesya Ukrainca, nu există, e aceeași limbă rusă, în schimb „limba moldovenească” în care nu scrie nimeni „este independentă de limba română”. Timp de peste 40 de ani ni s-a spus, ni s-a dictat, de fapt, lucrul acesta. Nu e ciudat că, deși Eminescu sau Creangă, scriitorii noștri naționali, au scris în română, că, deși toți scriitorii noștri clasici și contemporani au scris în română, noi trebuie să ne mândrim că vorbim „limba moldovenească”? Chiar zilele trecute, Maria Zaharova, declara, din partea MID, că, renunțând la „limba moldovenească”, Maia Sandu renunță la „limba maternă”.
Pe ce mizează Lavrov și Zaharova, de ce mint în continuare cu atâta cinism, reprezentanții statului rus riscând să producă hohote de râs? Cu certitudine, ei nu mizează pe oamenii inteligenți, auditoriul lor e altul. Căzând pe un teren arid din punct de vedere intelectual, sămânța minciunii lor prinde rădăcini. Peste patruzeci de ani, în perioada ocupației sovietice, Moscova a încercat să-i facă pe moldoveni să urască România și românii, adică să ne urâm pe noi înșine, și a reușit într-o măsură oarecare, suficientă pentru a ne ține pe loc, în două bărci geopolitice, pentru a oscila între est și vest, ca măgarul lui Buridan între două căpițe de fân. „Sunt moldovean/moldoveancă și vorbesc limba moldovenească”, scriu „patrioții” noștri… rusește. Ar fi întrucâtva explicabil, dacă cineva dintre ei ar scrie pentru bani, ca un Țîrdea, dar dacă chiar crede așa? Ignoranții sunt ținta mincinoșilor. Cei pentru care un Eminescu, un Vieru, un Coșeriu sunt autorități mai mici decât un Voronin, un Stati sau un Țîrdea… De aceea, e imposibil să discuți cu ei. E cum ai discuta cu Lavrov. Nu ne rămâne decât să râdem de ei.
Abia cu invazia Rusiei în Ucraina, Occidentul începe în sfârșit să înțeleagă că Rusia este foarte periculoasă, că pentru ea nu există reguli care nu pot fi încălcate și minciuni care nu pot fi spuse. Și această înțelegere a determinat UE să-și schimbe atitudinea față de statele vecine cu Rusia, să acorde Ucrainei și Republicii Moldova statutul de candidat pentru aderare la comunitatea europeană. Vom reuși noi să profităm de schimbarea în cauză? Aceasta va depinde, așa cum spunea recent și adjunctul secretarului general al NATO, Mircea Geoană, de ce își vor dori etnicii români, dar și reprezentanții celorlalte etnii din Republica Moldova. „Vrei să ai o șansă să te ridici, să te dezvolți, indiferent de unde vii, indiferent dacă acasă vorbești românește sau rusește, acasă la tine să ai o viață decentă, tu și copiii tăi, să poți ieși din sărăcie, să faci un lucru mai bun, în Europa este locul”, a subliniat Geoană.
Nu se știe cât va fi deschisă ușa spre UE. Ar fi bine să intrăm cât mai repede.
