Pe 23 august, 2013, publicam în TIMPUL o scurtă cronică cu titlul „Victoria strălucită a generalului Gheorghe Prini”. Cronica apărea în legătură ca apariția volumelor 12,13 și 14 ale operei complete a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu în 16 volume.
Menționam atunci că prin aceste trei volume s-a încheiat editarea operei complete a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu în 16 volume! E o victorie excepțională pe frontul cultural și științific și această victorie o datorăm inimoasei armate conduse de generalul Gheorghe Prini. Am utilizat acest limbaj militar nu întâmplător: să realizezi o asemenea performanță e cu adevărat similar cu a câștiga un război. În cazul dat e vorba de un război cu rutina, oportunismul, indiferența, lipsa de bani ș.a.m.d.
Felicitam cu această ocazie Editura „Știința”, care a editat Dicționarul, și pe directorul acesteia Gh. Prini, care anul trecut a devenit laureat al Premiului Național. Încheiam acea cronică astfel: „Iată că în lumea noastră moldovenească, măcinată de războaie politice absurde sau de războaie vitale pe care mereu le pierdem, a fost câștigat un război editorial, cultural și științific de excepție! Cum să nu-l ridic la gradul de general pe comandantul care a asigurat această strălucită victorie?! Felicitări, domnule general Gheorghe Prini!”.
Parcă s-ar putea pune punct aici. Dar nu, nu se poate, fiindcă mai rămâne nespus un lucru foarte important.
În dificila dispută despre formarea națiunii române moderne a făcut carieră un punct de vedere discriminatoriu în raport cu basarabenii. Astfel, se afirmă că în virtutea faptului că Basarabia a fost ruptă de ruși în 1812 din trupul vechii Moldove, noi, moldovenii din stânga Prutului, nu am participat la opera de constituire a României. E adevărat, Unirea Principatelor s-a făcut fără noi, dar noi am participat la așezarea temeliilor culturale, istorice, literare și lingvistice ale noului stat ce apăruse pe harta Europei. Și am participat nu ca observatori sau consumatori, ci în calitate de creatori de valori, contribuția basarabenilor fiind uriașă și decisivă. România secolului XIX ar arăta fără Bogdan Petriceicu Hasdeu ca o stradă în noapte, în care iluminarea lipsește anume la intersecții. La fel ar arăta și România primelor decenii ale secolului XX fără figura titanică a lui Constantin Stere. Iată de ce, eu am ferma credință că prin Gh. Prini opera lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, în secolul XIX, și a lui Constantin Stere, în secolul XX, noi, basarabenii, avem dreptul să pretindem ca la masa comună a românismului să avem scaunul nostru și tacâmurile noastre curate, și nu la un colț de masă, unde sunt așezați cei care vin cu întârziere, ci în capul mesei.
Și mai am sincera convingere că prin editarea operei complete a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu în 16 volume de către Editura „Știința” în frunte cu generalul Gheorghe Prini, Chișinăul nu mai este o periferie intelectuală a României, ci un centru unde ar avea ce învăța și mulți pretinși intelectuali de rasă de peste Prut – mă refer la acei care nu pot dormi nopțile din cauza scheletului lui Eminescu din debara.
E o victorie mare într-un război cultural de excepție. După apariția acestor 16 volume „armata” de apărare a ființei noastre s-a completat cu 16 „tancuri” moderne.
Sincere felicitări, domnule general.
Sincere felicitări și armatei de experți și redactori care au asigurat această victorie.
Notă:
Anul apariției și conținutul volumelor:
V. 1, 1993, Poezia. Studiu introductiv de Stancu Ilin și Ionel. Oprișan
V. 2, 2013, Proza
V. 3, 2008, Dramaturgia
V. 4,2009, Studii, articole literare, filosofice și culturale
V. 5, 2011, Folcloristică
V. 6, Scrieri istorice
V. 7, 2012, Scrieri istorice,
V. 8, 2008, Istoria critică a românilor
V. 9, 2012, Studii de lingvistică și filologie
V. 10, 2013, Cuvente den bătrâni, tomul I
V. 11, 2013, Cuvente den bătrâni, tomul II și III
V. 12, 2013, Etimologicum magnum romaniae (Dicționarul limbei istorice și poporane a românilor”, tomul I A-Amurțesc.
V. 13, 2013, ….., tomul II Amuși-Ânger
V. 14, 2013, …, tomul III, B—Bîrîit
V. 15, 2012, Publicistica politică, partea I (1858-1869)
V. 16, 2012, Publicistica politică, partea II, (1869-1870)
(În baza volumelor Publicistica politică. 1869-1902, vol. I și II, București 2001)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
