La două ore după miezul zilei de azi se vor face 24 de ore de la atacul virtual și masiv cu bombe asupra Republicii Moldova, iar autoritățile încă nu au un răspuns la întrebarea care și-o pune fiecare dintre noi: cine l-a declanșat și cum se numește persoana ori țara interesată să tulbure apele între Prut și Nistru. Or, o alertă simultană, țintită pe 29 de adrese vizând instituțiile politice din prima categorie de importanță ale statului, precum și judecătorii și centre multifuncționale, ni se prezintă și trebuie considerată mai mult decât un joc al vreunui nebun de-a vigilența.
Faptul că instituțiile responsabile de securitatea statului nu se grăbesc să dea un comunicat lămuritor, conținând nume sau adrese (electronice) de la care s-a lansat atacul, vorbește de complexitatea cazului. Nu am vrea să credem, deocamdată, că întârzierea ar indica la incapacitatea tehnică ori profesională a instituțiilor specializate de a rezolva situația, cu atât mai mult, de a o boicota, din mai știi care interese.
Sesizând vacuumul informațional și văzându-se oarecum dator să ofere publicului o explicație, ministrul Justiției, Sergiu Litvinenco, s-a arătat îngrijorat de frecvența în creștere a cazurilor. Ministrul a promis să vină cu „măsuri (legislative- n.n.) suplimentare ca răspunderea pentru astfel de perversiuni să fie pe potriva gravității faptei comise”, dar a indicat și asupra unui responsabil concret. Este vorba de același Plahotniuc, fugit din țară și aflat în căutare internațională: „Vă amintiți,- ne atenționează ministrul – de ziua de 7 iunie 2019, când Plahotniuc, nevrând să accepte debarcarea sa de la butoanele puterii, organiza tot felul de ”alerte cu bombă” în Parlament și în alte instituții ale statului? Apoi iată – azi judecătoria Ciocana examinează cererea procurorilor de arestare a lui Plahotniuc și asistăm din nou la aceeași „alertă cu bombă”.
Nu zicem că Plahotniuc nu ar fi în stare să organizeze atacuri de acest fel în Republica Moldova. Cu atât mai mult, cu cât mai toate instituțiile pe care le-a fondat oficial sub acoperirea instituțiilor mass-media continuă și după fuga lui să lucreze în același regim public. Ce ne facem însă dacă și cele fondate discret, cu scopul de urmărire, ascultare și compromitere – toate ilegale – continuă și acestea să funcționeze în același regim – discret? Dacă de instituțiile (mass-media) cu statut public avem cunoștință cu toții, cine are vreo închipuire ce s-a făcut și cu ce se ocupă astăzi cele discrete și ilegale? O evaluare parțială ce ține de competența lor ar trebui să ne-o dea unitățile specializate ale Ministerului de Interne și o evaluare deplină și exhaustivă ar fi așteptată din partea Serviciului de Informații și Securitate. Toată lumea știe (în special domnii și doamnele din partidul crimei organizate – P. Filip, D. Diacov, V. Botnari, P. Jizdan, V. Cebotari, M. Lupu, M. Babuc ș.a.), că Plahotniuc a avut statul său în statul nostru, capturat și acesta. Întrebarea e următoarea: dacă Plahotniuc a fugit din statul nostru, ce a făcut el cu statul lui? Ministrul Justiției ne sugerează că acesta nu a evadat dimpreună cu stăpânul, ci a fost lăsat bombă cu ceas sub statul abandonat de oligarh. Și acum, iată, activată de la distanță, încearcă se semene panică, dând alarme din ce în ce mai frecvente și mai păguboase.
O fi poate Plahotniuc în stare de diversiuni de asemenea anvergură, ar avea și capacitatea, și posibilitatea să le organizeze. Trebuie să ne dăm seama că aproape nimic din sistemul lui criminal nu a fost destructurat, în afară doar de puterea administrativă, pe alocuri. Nu ar trebui însă uitat nici Dodon. Un timp, și până nu demult, parte din statul lui Plahotniuc a fost preluat și gestionat de Dodon, ajuns și el să se confrunte azi cu ceea ce a mai rămas din Justiția neprihănită de morbul lor. Interesele lui Plahotniuc și ale lui Dodon coincid din nou. Mai mult, chiar dacă este învinuit și cercetat penal, Dodon mai deține în mâini o bucată bună din puterea legislativă. Instabilitatea geopolitică, crizele de tot felul, inflația, creșterea prețurilor, și tot ce e de rău pentru Europa, pentru Republica Moldova și cetățenii ei, e de bine pentru Dodon și camarila lui politică. În folosul lui Dodon vine și interesul Rusiei lui Putin, aflat în război cu toată lumea. Acesta îi poate pune la dispoziție întregul potențial de destabilizare, inclusiv cel electronic, dezvoltat (cu concursul lui Voronin, Filat și Plahotniuc) la Tiraspol. Nu este deloc de neglijat acest potențial.
Autoritățile statului trebuie deci să dispună, fără grabă, dar fundamental, o anchetă foarte minuțioasă a diversiunii care s-a produs ieri. Deși cele 29 (!) de alerte s-au dovedit a fi false, să nu uităm că ne aflăm în imediata vecinătate a unui teatru de război care ne privește, că în coastă ne stă înfiptă secera transnistreană otrăvită, iar la pândă, gata să revină, stau bestiile ușor speriate ale statului oligarhic. Dacă nu vor fi puse la punct în timp util și cu toate asprimea legii, ele nu vor ezita să înlocuiască exercițiul alertelor cu bombe virtuale în practica oribilă a atacurilor cu bombe reale. Nu este nevoie de mari capacități de analiză ca să ne dăm seama cu câtă nerăbdare și sete de răzbunare așteaptă bestiile semnalul de la ora „Z”.
Autor: Valeriu Saharneanu
