Voi reda câteva momente cheie: „Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. (…) a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat, şi a uns cu tină ochii orbului. Şi i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului (care se tâlcuieşte: trimis). Deci s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând”. (v.2-9)
Nu ar fi nimic de spus. Evanghelia e clară. Acel om se născuse orb ca să fie slăvit Dumnezeu prin lucrarea ce urma să se facă. Însă mai este un aspect extrem de important: deși Iisus putea să îl tămăduiască doar cu cuvântul Său, El folosește tină și îl trimite să se spele la o anumită scăldătoare. Pe de o parte ne amintim de scăldătoarea Vitezda, pe de alta – de ceea ce îi spunea femeii samarinence lângă fântână, că ne vom închina în duh și în adevăr, dar iată că aici Iisus nu disprețuiește materia, ci o implică în această taină, așa cum, ulterior, materia va fi restabilită și în tainele bisericii: apa, vinul, pâinea etc.
Însă aici, pe lângă minunea lui Iisus, trebuie să remarcăm puterea de mărturisire a orbului. Cea care le lipsește multor credincioși. Evanghelistul spune clar că iudeii i-au chemat pe părinții lui și i-au interogat, iar aceștia au spus: „Întrebaţi-l pe el; este în vârstă; va vorbi singur despre sine. Astea le-au spus părinţii lui, pentru că se temeau de iudei. Căci iudeii puseseră acum la cale că, dacă cineva va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă” (v. 21-22). Deci, părinții se dezic de vindecarea fiului lor, de spaimă. Și ce nu ar face un părinte ca să îi redea fiului vederea? Aici însă părinții se tem și vor să scape de răspundere.
Nu la fel face cel vindecat. Și voi reda întregul dialog, ca să ne servească nouă de învățătură: „Deci, au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: Dă slavă lui Dumnezeu. Noi ştim că Omul Acesta e păcătos. A răspuns deci acela: Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu: că fiind orb, acum văd. Deci, i-au zis: Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii? Le-a răspuns: V-am spus acum şi n-aţi auzit? De ce voiţi să auziţi iarăşi? Nu cumva voiţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui? Şi l-au ocărât şi i-au zis: Tu eşti ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise. Noi ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe Acesta nu-L ştim de unde este. A răspuns omul şi le-a zis: Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu ştiţi de unde este şi El mi-a deschis ochii. Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea să facă nimic." (v. 24-33)
După o astfel de mărturisire nu ne mai miră că Iisus i s-a arătat iar și i-a mărturisit, chiar dacă nu deodată ca samarinencei, Cine este El: „Şi a auzit Iisus că l-au dat afară. Şi, găsindu-l, i-a zis: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns şi a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El? Şi a zis Iisus: L-ai şi văzut! Şi Cel ce vorbeşte cu tine Acela este. Iar el a zis: Cred, Doamne. Şi s-a închinat Lui." (v. 35-38)
Cel care a fost orb din naștere a văzut, și nu a văzut doar lumina din jur, ci Lumina lumii cea adevărată. Fiindcă nu s-a temut să-L mărturisească pe Cel care i-a deschis ochii trupești, i s-au deschis ochii sufletului și l-a cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu.
