1 Mai e ziua-n care ne amintim că pe vremuri au existat oameni care au luptat şi au murit sub bastoane şi gloanţe ca astăzi să ieşim de la servici la ora 17.00 şi să ne doară-n paişpe dacă şeful ne spune să mai rămânem că mai are nuş’ce treabă importantă pe ordinea de zi care, între noi fie vorba, coincide întotdeauna cu agenda personală a numitului şef. Pe 1 mai 2017, şeful real al PSRM şi-a luat karabina din dotare sub aripa dreaptă, analistul politic din dotare sub aripa stângă, mai aproape de inimă – ţineţi minte, tineri comsomolişti de-odinioară – nu-i aşa, că inima-i la stânga? Și a luat-o la pas, cu mândria-n obrajii durdulii, spre centrul urbei.
Între noi fie vorba, mândria lui e, de fapt, o fală goală. Asta pentru că tovul Dodon, tova Greceanîi, tovul Ţîrdea, tova Rădvan şi alţi tovi şi tove încearcă să readucă la viaţă nişte vremuri în care unii oameni erau minţiţi că omul pentru om este lup, iar alţii erau minţiţi că fiecăruia i se ia după posibilităţi şi i se dă după necesităţi. După cum, probabil, vă daţi seama, „unii” şi „alţii” erau, de cele mai multe ori, aceiaşi oameni.
Şi dă-i cu capitalul, şi dă-i cu manifestu’, şi dă-i cu „centralismul democratic”, şi dă-i cu „materialismul dialectic”, şi dă-i cu secera, şi bate-i cu ciocanu’, până-ntr-un final s-a spart buboiul, şi tovii au pornit la „lupta cea dreaptă”, şi s-au unit, nu, nu rob cu rob, ci între ei, tovii. Ca să le-arate capitaliştilor şi, evident, nu-i aşa, „tovarăşe v.i.l.”?, imperialiştilor, adică aşa-zişilor „capitalişti în ultima fază de putreziţi ce erau” şi cu capitalismul lor dezvoltat cu tot, ce-nseamnă „rhevoluţia prholetară mondială”.
Şi-au trecut 100 de ani fără câteva luni, au murit câteva sute de milioane de oameni pe altarul gol pe dinăuntru edificat de v.i.l şi a.h. (ăla cu „88”, în care 8 e a 8-a literă a alfabetului latin fără diacritice, în caz că aveţi nevoie de vreun indiciu suplimentar), iar în ziua lui Dumnezeu 1 mai 2017 tovii ies la Marşul pentru echitate şi dezvoltare economică. A Republicii Moldova, se-nţelege. „Avem nevoie de mai multă echitate socială”, spune tovul Dodon. „Este o sărbătoare a oamenilor muncii”, declară acelaşi tov, cocoţat pe scena lui efemeră. Secondat de tova Greceanîi, de tovul Batrîncea, de tovul Ţurcan, de tovul Smirnov.
Tovalăşi!!!
Faceţi-vă oleacă de autocritică, un elementar proces de conştiinţă, fiecare, individual, şi încercaţi să răspundeţi, pentru dumneavoastră întâi, apoi pentru cei pe care-i aveţi de proletari, dar pe care-i trataţi ca pe nişte lumpeni, la următoarele întrebări:
În 1992, când agrarianul (comunistul) Andrei Sangheli a preluat funcţia de prim-ministru al Republicii Moldova şi a distrus în câţiva ani tot complexul agroindustrial al republicii, vă gândeaţi la echitate şi la dezvoltare economică?
Sau poate vă gândeaţi cum să faceţi să strângeţi mai bine cureaua maselor şi să faceţi şi voi vreo câteva sute de mii de cupoane pentru palton nou şi cizmuliţe de import, din patria lui Feuerbach?
În 2009, când tovarăşul Vladimir Nicolaevici Voronin a plecat în demisie (eu ştiu că nu e corect de spus aşa, dar dumnealui în persoană a zis aşa de mai multe ori – cuvintele lui!), vă gândeaţi cum să protejaţi poporul de criza financiară mondială?
Sau vă gândeaţi cum mai repede să vă faceţi partid propriu şi să vă creaţi, astfel, o pârtie pe eşichierul politicii moldoveneşti?
Calitatea răspunsurilor la aceste întrebări, tovarăşi, marchează diferenţa dintre nişte adevăraţi comunişti (bolşevici), şi nişte epigoni.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
