Dacă-i așa, ne sugera mutantul, de ce ar mai fi nevoie de o revoluție oranj în R. Moldova? Ca urmare, revoluția oranj nu s-a mai produs în locul ei producându-se monstruoasa coaliție care i-a mai asigurat lui Voronin încă un mandat prezidențial. Trebuie să recunoaștem că toate (eufemistic vorbind) disfuncționalitățile instituționale și morale, cu care se confruntă Moldova de azi, de acolo vin, din „revoluția din capul” lui Voronin. Anume în ultimii cinci ani de mandat, regimul Voronin a promovat deschis și cu o încrâncenare patologică antiromânismul ca politică de stat. Nu integrarea europeană, ci antiromânismul a fost ideea națională a Moldovei oficiale în această perioadă. Foarte mulți, inclusiv din tabăra „democraților” își frecau mâinile de satisfacție nerealizând până la capăt că antiromânism înseamnă antieuropenism. Azi, culegem roadele acestei politici: stările de spirit antieuropene ale unei părți a populației de acolo pornesc, din antiromânismul paranoic al regimului comunist.
Noul val de politicieni pragmatici veniți la putere în 2009 n-au făcut practic nimic pentru a trata societatea moldoveană de boala antieuropenismului. Războiul informațional rusesc împotriva R. Moldova a continuat și cu mai multă intensitate, s-au proliferat ong-urile și ligile rusești cu lozinci șovine și chiar profasciste. Guvernarea a cochetat și a stimulat discret organizațiile „patrioților moldoveni”, în esență rusofile și profund antieuropene. Ca rezultat, am ajuns unde am ajuns: actuala conducere vrea să integreze în Europa o țară fără câini și fără garduri în care mai bine de jumătate din populație este ostilă ideii de integrare europeană. Doar un singur exemplu: când a intrat în NATO, apoi în UE, în România a existat o unitate de opțiuni cvazigenerală. Statul și societatea civilă, inclusiv presa de toate culorile a bătut într-un singur punct…
Incidentul cu Familia Regală de la monumentul lui Ștefan cel Mare nu a fost „răbufnire” spontană a unui grup marginal de antimonarhiști, dar nici doar o acțiune antiromânească, cum le place unora să creadă, cu una sută la sută antieuropeană. E regretabil faptul că se caută vinovații (numai) la poliție și la primărie. Da, Internele trebuia să asigure paza, da, primarul Chirtoacă trebuia să-i însoțească pe invitații săi… Și totuși, rădăcinile acestui act de bădărănie și violență politică trebuie căutat în altă parte – în capetele celor care conduc această țară. Aceste capete, în care nu s-a produs nicio revoluție, întotdeauna au fost speriate de manifestările pașnice ale unioniștilor, dar nu de grupările rusofile ale „patrioților moldoveni” sau ale preoților Mitropoliei Moldovei care au acționat și acționează deschis împotriva cursului proeuropean al R. Moldova. Unii lideri ai defunctei Alianțe de guvernare au colaborat fructuos cu „patriotul, moldoveanul” Dodon, dar nu și cu românca Pavlicenco, deoarece – ca să vezi! – Dodon e statalist, iar Pavlicenco – antistatalistă….
Unul din „eroii statalității moldovenești”, V. Șelin, a declarat, aprobând actul huliganic al acelor care „grăiesc moldov”nește”, „așa-zisele persoane regale din România trebuie întâlnite cu ouă clocite, nu cu covoare…”.
Președintele Timofti și-a prezentat scuzele sale în legătură cu acest incident. Nu cred că era cazul să o facă, ca să nu iasă că-i reprezintă și se identifică cu „animalele”, cum i-a numit, foarte corect, o jurnalistă curajoasă.
Altceva trebuia să facă domnul președinte, dacă înțelegea că ouăle clocite ale lui Șelin sunt nu numai – și nu atât! – pentru România, cât pentru Europa.
Coroana de flori depusă de prințesa Margareta a României la statuia lui Ștefan cel Mare. Acest colț de statuie ne-a mai rămas și nouă… (foto Deschide.md)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
