Nici STRIGĂTOR LA CER nu este expresia potrivită pentru o lume, în concepția căreia Dumnezeu a murit. Așa cum nebunia despre care scriu depăşeşte limitele normalului, nu o pot numi altfel decât: P….Ț. Scuzați că folosesc un cuvânt atât de urât, însă după sac și petic, căci realitatea despre care vorbesc nu este nici câtuși de puțin mai frumoasă…

Mă refer la sentinţa dată marţi de Curtea de Apel din Chișinău, prin care Radu Starinschi devine primul polițist implicat în evenimentele din aprilie 2009, care este condamnat la doi ani de pușcărie real, pentru că l-ar fi bătut pe un tânăr pe care nici nu l-a văzut în acea zi. Decizia a fost luată de către judecătorii: Nichifor Corochii, ex-președintele Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), Dina Rotarciuc, fostă membră a aceleiaşi instituţii, și Alexandru Şpac, unul dintre magistrații care recent l-a eliberat din arest pe un învinuit de escrocherie de frica căruia tremură Chişinăul.

Achitându-i pe Papuc și Botnari, Sistemul avea nevoie de un vinovat

Odioasa creatură care ne conduce pe noi toți este Sistemul, pentru care legea este doar un mijloc de control asupra mulțimii și care este gata să comită orice fărădelege în interese strict materiale.

Astfel, după ce poliția lui Papuc a maltratat cu cruzime tinerii care, în aprilie 2009, au protestat contra regimului Voronin, toți polițiștii implicați în acest măcel au reușit să scape de pedeapsă, iar unii dintre ei ocupă și astăzi funcții importante în MAI sau alte instituții. De pildă, ex-ministrul Gheorghe Papuc, care era considerat capul tuturor relelor, a fost achitat, în prezent fiind vicepreședintele unei bănci. Au scăpat de pedeapsă și ex-comisarul de Chișinău, Vladimir Botnari, și mulți alții. O parte din acești polițiști l-au slujit cu devotament pe Voronin, pentru ca acum să muncească cu aceeași osârdie pentru guvernarea actuală, după cum recunoștea cineva: „Eu îs ostaș și execut ordinele!”. Dar ce fel de ostaș ești, bre, dacă n-ai demnitate?

În atare situație, până marți aveam doar câteva sentințe de condamnare, dar fără executare, și Sistemul era nevoit să găsească neapărat un țap ispășitor. Nu le-a fost dificilă căutarea, când l-au ales pe Radu Starinschi. Ca să înțelegeți mai bine cum funcționează Sistemul, am să vă spun o poveste pe care am auzit-o de la o băbuță foarte înțeleaptă dintr-un sat uitat.

Povestea băbuței înțelepte dintr-un sat uitat

Cică au fost odată ca niciodată, mai bine zis cu vreo cinci ani în urmă, un grup de călăi, care bătut-au măr oamenii simpli care s-au revoltat în plină uliță contra lui Roșu-împărat. După acea rebeliune, venit-au la putere alții, care au promis că toți torționarii vor fi băgați la răcoare. Pornitu-s-au îndată o mulțime de dosare, unul mai groaznic decât altul, și dreptatea iată-iată parcă triumfa. Dar pe neașteptate cinovnicii acuzatori simțit-au că treaba pute a bănet și propus-au chiar atunci vărsătorilor de sânge că ar fi mai coios pentru mușchiul acestora să verse în buzunarele lor câteva miișoare de galbeni, decât să mănânce ocna. Bătut-au palma cu toții în mare veselie și adus-au călăii, asudând ghioalcă, kapikă grea, iar acuzatorii, dănțuind de bucurie, nu le-au înaintat învinuirea. Alții, plătind mai puțin, ajuns-au în judecată, dar știind că nici judecătorii nu-s lipsiți de simțul buzunarului, dres-au treaba cât ai zice pește… Cu toate astea, pentru a-și îndeplini planul, oamenii dreptății urmau să găsească un vinovat de cele întâmplate. Și găsit-au îndată un tinerel, care intrat-a în hora lor. În vremea măcelului, tinerelul nu a ieșit în stradă ca să-și apere țara, ci trecea pe drum, când patru indivizi răsucitu-i-au o mână și dusu-l-au în cabinetul central al polițarilor orașului. Mare suferință a avut săracul de el cu mâna lui, că nici puiului de șarpe nu-i dorim să treacă prin asemenea chin. Dar așa ieșit-a că cei patru care i-au sucit mâna plătit-au câte 500 de galbeni acuzatoriului de stat și nu puteau fi pedepsiți. Atunci zis-a acuzatoriu tinerelului: „Greu fi-va să găsim călăii care te-au bătut în uliță! Dar hai să mergem împreună la cabinetul polițarilor și om găsi noi vreun vinovatu pe acolo!”. Și îndată duși au fost. Iar când se apropiau de cabinet, văzut-au afară un om – parcă polițari, parcă nu, că nu purta uniformă. Acela i-o chemat la o vorbă și grăit-au liniștiți o vreme… După care cei doi dusu-s-au și pe drum acuzatoriu zis-a așa: „Hai ș-om zice că aista durere mare ți-o făcut”. Și tinerelul zis-a: „Da, aista să hie!”, fără să știe ce se cocea în aceeași clipă în mintea celuilalt. A doua zi, acuzatoriu chematu-l-a la sine pe omul acela și zis-a: „Vasăzică, tu l-ai bătut pe băiatu ista și, de nu-mi dai două mii de galbeni, te papă ocna”. Degeaba i-a lămurit omul că nici umbră de-a tinerelului nu a văzut până atunci. „Să-l fi bătut, ți-aș da un bacșiș, dar eu nici nu eram la cabinet în ziua aia”. Și atunci acuzatoriu a înțeles cine se va face vinovatu și va înfunda ocna pentru măcelul care a avut loc odată ca niciodată. De n-ar fi, nici nu s-ar povesti, că și judecătorii bucuratu-s-au de această găselniță. Și zis-au toți într-un glas atunci: „Chiar de-i minciună, cine va ști? Dacă poporul vrea să afle adevărul, atunci să-l afle!”. În clipe numărate, omul acela trimis a fost la ocnă și toată țara s-a bucurat că a triumfat dreptatea. Iar copiii lui rămas-au fără tată și-i plâng de dor până astăzi… Astfel, această mare potlogărie a rămas în conștiința oamenilor drept Mare Adevăr. Și-am încălecat pe o șa și v-am spus povestea așa.

Comoții cerebrale inventate, expertize false, contradicții uluitoare…

După această tristă poveste, să ne întoarcem în realitate. Pentru cei care nu au citit articolul subsemnatului „Eroi și călăi falși din 7 aprilie 2009”, amintesc că dosarul Starinschi este plin de contradicții și falsuri. Iată numai câteva:

1. Inițial, victima declarase presei că singura traumă care a suportat-o a fost fractura la mână, care i-a fost produsă în momentul reținerii, adică în stradă. Ulterior, el și-a schimbat depozițiile, spunând că mâna i-a fost ruptă în biroul lui Radu Starinschi, care i-a aplicat 50-100 de lovituri, inclusiv în regiunea capului și că el s-a ales și cu o comoție cerebrală. Acest lucru însă este infirmat categoric atât de către medicii de la Salvare, care l-au internat, cât și de imaginile de la TV, filmate atunci la spital. Nici un medic nu a depistat, nici în imagini nu se observă vreo vânătaie sau excoreație în altă parte a corpului victimei.

2. Victima spune că Starinschi l-a lovit de 15 ori cu pumnul sau piciorul în mână, deși trauma pe care el a suportat-o putea fi produsă doar prin răsucirea brațului, nu prin bătaie. Amintesc că, la reținere, victimei i-a fost răsucită mâna la spate.

3. Expertiza medico-legală a brațului fracturat a fost făcută în baza unei pelicule radiografice a unei altei persoane. La insistența lui Starinschi, atât procurorul, cât și instanța, au refuzat să dispună efectuarea unei expertize, în care să fie folosită pelicula adevărată.

4. La început, victima spunea că a fost audiat la comisariat de către doi polițiști, iar după ce a dat vina pe Radu Starinschi, vorbea deja despre trei polițiști…

5. Victima spune că Starinschi purta uniformă, deși el, fiind angajat în poliția criminală, purta doar haine civile.

6. Victima a dat și alte declarații false. De exemplu, spunea că din cauza lui Starinschi a fost nevoit să-și întrerupă studiile universitare, deși el fusese exmatriculat de la universitate încă în 2008.

Condamnat după legea veche, deși termenul de prescripție a expirat

De fapt, dosarul nu conține nicio probă despre vinovăția lui Radu Starinschi. De aceea, le recomand și colegilor mei, care se bucură de „triumful dreptății”, să citească acest dosar. Documentarea este obligația fiecărui jurnalist, iar scrierea unor așa-zise „investigații” cu ochii închiși nu face față nimănui. Îi mai recomand odată și președintelui Nicolae Timofti să răsfoiască atent dosarul Starinschi. Și atunci i se va face rușine de modul în care țara pe care o conduce a fost dusă de nas, ca o proastă…

Mai mult, Radu Starinschi a fost condamnat în temeiul unei legi penale abrogate în 2012, fără ca instanța să dispună recalificarea învinuirii după legea nouă. Dacă, totuși, cei trei judecători au decis să aplice legea veche, aceasta prevede că termenul de prescripție pentru atragerea la răspundere a lui Starinschi a expirat. Astfel, magistrații nu aveau dreptul să dea sentința până a pronunța prescripția. Nu-i exclus că instanța a decis să aplice noua lege din 5 aprilie 2014, care anulează termenul de prescripție în cazul infracțiunilor de tortură. Însă, tot legea spune, nicio altă lege nu poate avea efect retroactiv în cazul în care înrăutățește situația persoanei vinovate.

În atare situație, iubiții mei cititori, feriți-vă nu doar de simplii infractori, ci mai întâi de toate de Sistem. Cu un bandit te mai poți înțelege omenește, însă Sistemul distruge vieți, apără minciuna, lasă copiii fără părinți. Fugiți de Sistem, fiindcă din ghearele lui nu veți mai găsi salvare!

P.S. Dragii mei colegi, intuind că mă veți acuza că apăr polițiștii, vă sugerez încă o dată să îndrăzniți să citiți dosarul. Faptul că Starinschi este polițist nu înseamnă că nu este om, ca și mine, ca și voi. Totodată, știți cât e de urât pentru oricine să vorbească despre o carte pe care nu a citit-o sau despre un spectacol pe care nu l-a privit? Faceți acest efort pentru binele vostru, ca să înțelegeți că sunteți mințiți! Eu vă asigur că, dacă Starinschi ar fi fost vinovat, eu n-aș fi încercat atât de insistent să vă demonstrez contrariul. Pentru că m-aș face de râs.