Plecarea din România a lui George Enescu şi a soţiei sale, Maria Cantacuzino, pare desprinsă dintr-un scenariu de film. De teamă să nu fie împiedicaţi de comunişti, plecarea lor a luat forma unui adevărat complot, pus la cale, încă din 1945, de Yehudi Menuhin. George Enescu îl cunoştea pe Menuhin încă din 1926, când i-a predat vioară, pe când avea doar 10 ani. Menuhin a fost cel care l-a convins pe Enescu să emigreze din România şi i-a intermediat obţinerea azilului politic în Statele Unite.
Pentru a înşela vigilenţa regimului, genialul elev al lui Enescu a aranjat un turneu care urma să ajungă şi în SUA. Pentru a obţine dreptul de a susţine aceste spectacole, Enescu a trebuit să concerteze şi în URSS, la Moscova. Între timp, soţia lui Enescu, prinţesa Maria Cantacuzino, dezmierdată Maruca, a vândut, cât de discret a putut, o parte dintre mobile, bijuterii, tablouri, pentru a strânge banii cu care să poată supravieţui în străinătate.
George Enescu a plecat cu o viză pentru Statele Unite, acordată pe un paşaport diplomatic, chiar de Petru Groza. În 6 septembrie 1946, Enescu şi Maruca şi-au făcut bagajele ca pentru un turneu– nici prea multe, nici prea puţine, şi s-au îmbarcat pe un vapor, la Constanţa, pentru că muzicianul evita să zboare.
Când au plecat în exil, George Enescu avea 65 de ani, iar soţia sa 68. Enescu avea să-i mărturisească prietenului său, avocatul Romeo Drăghici, că avea presimţirea că nu se va mai întoarce niciodată în România. Aşa s-a şi întâmplat. După ce a stat trei luni în SUA, unde a concertat şi a dat lecţii de interpretare, impresariate de Menuhin, Enescu, alături de Maruca, a revenit în Europa, la Paris. Acolo, George Enescu a fost urmărit de agenţi ai Securităţii.
În 1951, statul roman a dorit să-l aducă pe George Enescu la Săptămâna muzicii româneşti, pentru a patrona acest eveniment. George Enescu a acceptat, dar a solicitat ca Academia Română să-i reprimească printre membrii săi pe Dimitrie Gusti şi Constantin Rădulescu Motru, iar Ministerul de Interne să o elibereze din închisoare pe soţia compozitorului Mihail Jora. Solicitările sale nu au fost îndeplinite. Încercarea readucerii în ţară a lui Enescu a eşuat. El a trimis autorităţilor române o scrisoare prin care le spunea că nu poate onora invitaţia din cauza stării precare de sănătate.
Enescu nu minţea cu privire la sănătatea sa deteriorată: în iulie 1954, Enescu a făcut un atac cerebral, care, cel mai probabil, i-a grăbit moartea, survenită un an mai târziu. Enescu a fost înmormântat în cimitirul parizian Pere Lachaise, pe aceeaşi alee cu Georges Bizet.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
