Banii respectivi îi adăugam bursei mele şi trebuiau să îmi asigure hrana cea de toate zilele.
Bineînţeles că îi drămuiam cum puteam ca să îmi rămână şi de un film sau de o ieşire în oraş cu colegele. Pentru că frumuseţea studenţiei nu se reduce la cursuri. Aşa că într-o zi m-am prezentat foarte serioasă în faţa mamei şi am reînceput negocierile. Planul meu era să o conving să îmi mărească „subvenţiile” ca să îmi pot cumpăra lunar o carte sau două. Mama s-a distrat şi mi-a spus că nimeni nu îşi adună cărţi cu uşurinţă. Voiam cărţi, n-aveam decât să fac economii din fondul meu, nu din cel al familiei.
Nu am insistat. Am început să tai raţia la pâine şi îngheţată şi să îmi cumpăr cărţi. Mai întâi Filocalia. Apoi Vieţile Sfinţilor, Dostoievski, iar mai apoi am început investiţia în literatura contemporană. Cu încetul şi cu anii mi-am făcut o mică bibliotecă. Mai mică decât cea a altor colegi. Mai mică decât cele ale profesorilor mei. Dar mai muncită! Cărţile mele sunt câştigate din pâine.
Şi acum, când merg în vizită la părinţi, am ce citi, fiindcă nu toate le-am citit în studenţie. Atunci îmi era la îndemână biblioteca universităţii. Aşa că le recomand şi studenţilor noştri să se gândească la timpuri mai depărtate, la concediile de peste ani, şi la frumuseţea cărţilor. Căci, aşa cum spune Scriptura, nu doar cu pâine trăieşte omul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
