Oamenii de ştiinţă îşi bat capul dacă acel papirus e un fals sau nu. Şi dacă Iisus a fost celibatar sau a fost căsătorit cu Maria Magdalena.
În aceste câteva rânduri există deja suficiente motive care să te facă să zâmbeşti trist. Mai întâi de ce ar cauza atâtea griji un manuscris din secolul IV, în limba coptă, când există mărturiile apostolilor, contemporane cu Iisus, unde se menţionează clar faptul că nu a avut soţie. Apoi, dacă Iisus ar fi fost căsătorit ce motiv logic i-ar fi împins pe apostoli să ascundă acest lucru? Căsătoria este o Sfântă Taină, nu un păcat, iar dacă lucrurile ar fi stat aşa cum sugerează oamenii de ştiinţă, nimeni nu ar fi avut motive să schimbe adevărul.
În al doilea rând, mă gândesc la acuzaţia adusă creştinilor în primele secole, cum că ar fi canibali. Luând ad litteram şi după ureche formula liturgică şi evanghelică: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu”, respectiv „Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele Meu” – romanii i-au acuzat pe creştini de canibalism. Aşa că, raportându-ne la epistolele pauline unde Iisus este Mirele, iar Biserica – Mireasa, stau şi mă întreb dacă nu avem de-a face cu aceeaşi interpretare facilă despre care tocmai am amintit.
Al treilea motiv de ironice şi triste zâmbete este apariţia numelui Mariei Magdalena în aceste ştiri. De ce anume ea? Din câte ni s-a relatat, în papirus nu apare menţionat numele ei, ci doar o scurtă referire la soţia (???) lui Iisus. Toţi se gândesc la ea ori de câte ori apare în discuţie această temă ridicolă şi frivolă. Dar să citez: „Iisus le vorbeşte discipolilor săi despre „soţia mea” (protv.md). Alegând un fir logic simplu, ca să folosesc aceleaşi unelte pe care le folosesc cei ce susţin astfel de teze, voi spune doar atât: era Iisus la cafenea cu prietenii povestind despre nevastă? Fiindcă, iertată să îmi fie îndrăzneala de Dumnezeu, aşa reiese. Ce înţelegeţi voi, oameni buni, când eu vă spun: profesorul cutare ne povestea la cursuri despre soţia sa?!
Însă, dacă Iisus vorbea despre Mireasa sa, Biserica, lucrurile mai capătă sens. Asta fără să aducem în discuţie posibilitatea unui fals sau a 1000 de alte variante. Dacă vreţi să vă convingeţi ce uşor se fabrică un fals, sau cât de la îndemână poate fi deruta, vă voi fabrica şi eu unul, acum: numele Iisus este un nume grecesc transliterat din evreiescul Iosua (Ieşuah), care înseamnă Mântuitor. Ori, aşa cum demonstrează Vechiul Testament, Iisus nu a fost singurul cu acest nume. Varianta ortodoxă a Bibliei conţine 14 cărţi în plus, pe lângă cele canonice din Vechiul Testament, numite anaghinoscomena (cărţi bune de citit), iar una dintre ele este „Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)”. Deci, ori că ne raportăm la Iosua, ori la Isus Sirah, vedem că acest nume mai apare în Biblie. Aşa că „gogoaşa” pe care eu o pot fabrica e următoarea: cine spune despre care Isus / Iosua era vorba, fiindcă atât conducătorii războinici (Iosua), cât şi cei spirituali (Isus Sirah), au avut cu siguranţă discipoli.
Toate aceste „teorii” fabricate în baza unor recente descoperiri, care vorbesc fie de mormântul lui Iisus, fie de soţia (???) Lui, nu vor schimba credinţa din inimile noastre. Însă modul în care numele lui Iisus e târât de aşa-zisa ştiinţă în tot felul de discuţii care contrazic învăţăturile creştine, mă fac să mă întreb dacă nu cumva mult discutata lege antidiscriminare ar trebui să pună lacăt acestor înflăcăraţi oameni de ştiinţă.
Aş vrea să ştiu dacă aceşti oameni de ştiinţă s-au gândit vreodată că ar putea susţine faptul că – uite – Coranul nu a căzut din cer, ci e scris de Mohamed. Ori dacă ar îndrăzni să pună sub lupa eticii morale căsătoria profetului musulman cu o fată de 12 ani. Sigur că nu, nimeni nu vrea conflicte. Însă Iisus e însurat anual, i se descoperă mormântul din când în când, e jucat ca personaj de operă-rock în Jesus Christ Superstar, folosit în expoziţii artistice sau piese de teatru în cele mai indecente situaţii.
Mi-e ruşine de faptul că toţi cei care îşi pierd vremea cu astfel de preocupări vin de cele mai multe ori din familii creştine.
