Una dintre cheile acestui "paradox evolutiv" constă în evoluţia regimului alimentar al omului de-a lungul mileniilor, potrivit studiului redactat de Juan Manuel Jimenez Arenas, specialist în preistorie la Universitatea din Grenadă.
Primul stadiu al digestiei se derueaza în gură, unde dintîi joacă un rol esenţial pentru a reduce alimentele în bucăţi mici, mai uşor de asimilat de organism. Dacă volumul creierului, organ cunoscut pentru consumul mare de energie, creşte, atunci nevoile alimentare ale proprietarului cresc de asemenea. Prin urmare, evoluţia ar fi trebuit să favorizeze dinţi mai mari pentru a satisface nevoile energetice sporite.
Însă nu acesta a fost drumul urmat de metabolismului omului de la apariţia primilor noştri strămoşi, în urmă cu 2,5 milioane de ani.
"Acest lucru înseamnă că schimbări au trebuit să se producă pentru că această tendina", aparent contraproductivă în termeni de evoluţie a speciei, "să se menţină", subliniază Jimenez Arenas, într-un comunicat.
Este vorba, cel mai probabil, de o schimbare de regim care a fost îmbogăţit considerabil printr-un aport de alimente de orgine animală: proteine, grăsime şi oligoelemente pentru întreţinerea şi funcţionarea creierului.
Un creier mai voluminos permite la rândul sau relaţii sociale şi culturale mai importante, deci un progres tehnologic care să asigure o mai bună securitate socială.
Pentru a-şi testa teoria, cercetătorii andaluzi au analizat raportul între mărimea premolarilor şi volumul intern al craniului la o paleta largă de primate, printre care principalele fosile cunoscute din genul Homo.
"De-a lungul întregii evoluţii umane, mărimea dinţilor s-a diminuat în timp ce talia creierului creştea. Am demonstrat că este vorba de două tendinţe evolutive opuse, care rămân legate timp de 2,5 milioane de ani, atunci când primii noştri stramoi din genul Homo au apărut", explică acesta.
Studiu, publicat în revista BioMed Research Internaţional, stabileşte astfel un raport cu inactivarea unei gene (MYH16) legată de dezvoltarea muschiului temporal, situat de o parte şi de altă a craniului şi implicat în special în masticaţie.
Mărimea acestui muşchi a început să se reducă la oameni acum circa 2,4 milioane de ani, lăsând astfel mai mult spaţiu pentru creşterea creierului, potrivit studiului citat.
Sursa: Hotnews.ro
