Partea I: Firma lui Oleg Voronin a fost condusă de un cadavru

Regretatul Ghenadie Scripcaru, fostul bodyguard şi şofer al lui Oleg Voronin, omorât în circumstanţe suspecte în martie 2008, a „condus” din mormânt, timp de doi ani, firma „Biotex-com”. Infracţiunea, cu tentă clară de profanare, a fost trecută cu vederea de instituţiile de drept, care au controlat activitatea firmei chiar şi după căderea comuniştilor. Frauda, descoperită de TIMPUL, a uluit experţii în drept şi pe preşedintele Camerei Înregistrării de Stat, Victor Cebotari, care afirmă: „Aşa ceva n-am mai văzut…”. Directorul mort a fost înlocuit cu o femeie vie numai după ce procuratura a pus ochii pe „Biotex-com”.

Decesul directorului rămâne învăluit de mister

La ora 4.00 a zilei de 31 martie 2008, când a fost înjunghiat mortal în faţa barului „Flamur” din Ceadâr-Lunga, plutonierul adjunct din Brigada cu destinaţie specială „Fulger” Ghenadie Scripcaru era nu doar bodyguardul lui Oleg Voronin, dar şi fondatorul, şi directorul firmei „Biotex-com”. Cu 20 de zile înainte de asasinat, se presupune că el semnase, în numele firmei, contractul de arendă pe un termen de 49 de ani a 700 de hectare din pădurile Ţiganca şi Rotunda. Punem la îndoială acest fapt, fiindcă, deşi contractul şi actul de primire-predare a pădurilor sunt semnate cu numele Scripcaru, semnăturile de pe cele două documente se deosebesc de alte iscălituri ale sale (foto). Recomandăm şi Procuraturii Generale să efectueze o expertiză grafologică în această privinţă.

Semnăturile lui Scripcaru din contractul de arendă şi din actul de primire-predare a pădurilor Ţiganca şi Rotunda (10 martie 2008)

Semnăturile lui Scripcaru de pe alte acte

Moartea lui Scripcaru a rămas învăluită de mistere, căci declaraţiile ulterioare ale responsabililor de investigarea cazului se contrazic. Toţi spun că Ghenadie era însoţit de doi prieteni, care au ieşit să bea o cafea la „Flamur”, pe când el a rămas în maşină, unde a adormit. TIMPUL a mai scris că, inexplicabil, la început, organele de drept ascunseseră crima, pentru ca apoi MAI să declare că Scripcaru a fost omorât de doi tineri de etnie romă – Roman Ivanov şi Dumitru Axenti. Chipurile, profitând de faptul că Ghenadie dormea, aceştia i-ar fi aplicat două lovituri cu cuţitul în regiunea gâtului şi i-ar fi furat maşina. Tot atunci, Lilian Botnariuc, comisarul de Ceadâr-Lunga din acea vreme, afirma că Scripcaru a fost lovit în umăr, după care a fost târât din maşină, unde i s-a aplicat a doua lovitură în piept. Totodată, comisarul spunea că omorul a fost săvârşit spontan, pe când viceprocurorul UTA Găgăuzia, Vladimir Cimpoieş, afirma că totul s-a făcut premeditat. Pe atunci se spunea că învinuiţii îşi recunoscuseră vina, ca apoi să se constate că Axenti nici nu participase la omor, dar fusese torturat fizic şi psihic de către poliţişti pentru a se declara vinovat. După ce fuseseră condamnaţi la câte 25 de ani de puşcărie, dosarul în privinţa celor doi a fost remis spre rejudecare la Curtea de Apel Cahul, unde procesul continuă.

Verdeş, prietenul de copilărie al lui Scripcaru

Ciudat e faptul că cei doi nu s-au arătat interesaţi nici de arma, nici de cei 2000 USD pe care Scripcaru îi avea la el în acea noapte. Trezesc dubii şi declaraţiile făcute mai târziu, în cadrul unei investigaţii jurnalistice, de către Agripina Scripcaru, mama victimei, precum că nu i s-au arătat rezultatele autopsiei, deşi ea ceruse acest lucru insistent. Femeia nu crede nici că fiul său ar fi rămas în maşină în timp ce prietenii acestuia au ieşit la cafea. Potrivit Agripinei Scripcaru, în ziua decesului, Ghenadie a fost la ea, în s. Cuhureştii de Jos, r-nul Floreşti, de unde şi-a dus nevasta şi fiica la nişte rude din s. Sănătăuca, iar la întoarcere şi-a anunţat mama că pleacă urgent la Ceadâr-Lunga, după sămânţă de lucernă… Bătrâna mai spune că fiul său nu se prea înţelegea cu soţie-sa, Angela Scripcaru, căreia Oleg Voronin i-ar fi cumpărat o maşină nouă după decesul lui Ghenadie şi care astăzi se numără printre fondatorii „Biotex-com”.
Agripina Scripcaru mai declara că fiul său a fost prieten în copilărie cu un băiat din sat, Valeriu Verdeş, pe care apoi l-a angajat la Voronin. Precizăm că acesta este şi numele presupusului cumetru al lui Dodon, care a cumpărat la un preţ de nimic baza de odihnă „Ceaika” a Institutului de Economie, Finanţe şi Statistică, dar şi cotele ţăranilor din Trebujeni, ca director al firmei „Avicom-agro”.

Scripcaru a fost director din 2004 până în 2010

Ghenadie Scripcaru a fost înhumat la Chişinău, în ciuda rugăminţilor mamei sale, care dorea să-l îngroape în satul de baştină. „E omul statului, nu al matale”, i s-a răspuns. Cu toate acestea, el a rămas director la „Biotex-com” încă doi ani, fapt ascuns cu stricteţe până acum de toate instanţele responsabile. Recent, TIMPUL a solicitat istoricul firmei de la Camera Înregistrării de Stat (CÎS), pentru ca să descoperim situaţia reală de la „Biotex-com”. Acum nu mai încape îndoială că firma a fost dirijată totalmente şi fără a ţine cont de lege de către Oleg Voronin.

„Biotex-com” deţine 89.758 acţiuni ale „Fincombank”, al cărei Consiliu de administrare este condus de Voronin jr. Firma a fost fondată în iulie 2002 de către Oleg Voronin şi Alexandru Sisterov, care i-a fost şi primul director. Sisterov fusese vicepreşedinte al Consiliului de administrare al „Fincombank” şi vicedirector al firmei „Moldconstruct Market”, unde Oleg Voronin e angajat ca economist. Respectiva firmă este, la fel, acţionară la „Fincombank” şi activează pe str. Alecsandri 79, în aceeaşi clădire cu „Biotex-com” şi alte firme dirijate de fiul şefului PCRM. În acelaşi an, peste două luni, fondator unic şi director la „Biotex-com” devine Iuri Clivencov, şi el angajat la „Fincombank”. La 17 septembrie 2004, toate atribuţiile acestuia în respectiva firmă sunt preluate de către Ghenadie Scripcaru, care a fost director până la moarte şi încă doi ani după aceasta. Ca fondator, în 2007, el a împărţit cota-parte a „Biotex-com” cu unul dintre principalii acţionari ai „Fincombank”, Dumitru Tatar, dar şi cu un oarecare Marin Popescu. În august 2007, Ghenadie a redevenit asociat unic până anul trecut. Decedatul a fost scos din drepturi şi funcţii tocmai la 20 aprilie 2010, când procuratura dorea să rezilieze contractul de arendă a pădurilor Ţiganca şi Rotunda. De atunci, directoare a „Biotex-com” este Margarita Malcoci, fosta contabilă-şefă a firmei. Ea deţine şi 85% din fondul statutar al firmei, celelalte 15% revenindu-i văduvei Angela Scripcaru. Încă un detaliu interesant – „Biotex-com” îşi are adresa juridică pe str. Mesager 5/2 din Chişinău, unde îşi avea domiciliul decedatul Scripcaru. Pe această adresă se află un bloc de locuit, însă la CÎS nu este indicat numărul apartamentului… (foto)

Cu şeful în raclă, „Biotex-com” s-a folosit de un director nelegitim

Să nu se creadă că, între 31 martie 2008 şi 20 aprilie 2010, Oleg Voronin mergea la ţintirim cu mapa plină de documente, la braţ cu Margarita Malcoci sau cu altcineva, pentru a cere semnătura decedatului. Nici pe departe. S-a găsit o soluţie pe cât de simplă, pe atât de nelegitimă, după cum ne asigură şi juriştii. Surse de la „Moldsilva” ne-au comunicat că, în acea perioadă, actele „Biotex-com” erau semnate de un alt director, pe nume Ion Antoci. Acesta fusese membru al consiliului „Fincombank” şi conduce firma „Transline”, care activează tot pe str. Alecsandri 79, fiind şi acţionar la banca lui Oleg. Presa a scris că Antoci mai deţine firma românească MSI „Trading” din Iaşi, folosită în afacerile internaţionale cu zahăr ale lui Voronin jr. Nu se ştie cine şi cum l-a ales pe Ion Antoci ca şef la „Biotex-com”, însă acesta figura doar în hârtiile firmei, fără a fi înregistrat la CÎS (foto).

După decesul lui Scripcaru, Ion Antoci semna ca şi director la "Biotex-com"

În atare situaţie, el nu putea semna niciun document oficial ca director al „Biotex-com”. Putem admite că prevederile legale au fost trecute cu vederea şi din motivul că firma era „de-a casei” pe vremea comuniştilor, fiind deservită la „Fincombank”. Aflând de la noi că un oarecare Antoci a condus „Biotex-com” timp de doi ani, Victor Cebotari, preşedintele CÎS, a rămas uimit: „Dacă administratorul unei firme decedează, se alege un alt conducător, care trebuie neapărat înregistrat la Cameră. Ulterior, noi eliberăm un extras în această privinţă, pentru a fi prezentat la bancă. Numai aşa poate fi legiferat dreptul noului director la semnătură. Altminteri, e ca şi cum aţi intra la bancă cu mâinile în sân, v-aţi autodeclara drept şef de firmă, aţi cere bani şi toţi v-ar sta la dispoziţie…”. Totuşi, Cebotari adaugă că CÎS, fiind un organ pur tehnic, care înregistrează actele ce i se prezintă, fără a ţine statistica celor vii şi celor morţi, nu poartă vina pentru cele întâmplate. Numai că aici nu e vorba doar de CÎS. În 2010, până şi CCCEC l-a recunoscut pe Antoci ca director, cu drept la prima semnătură, când a efectuat un control la „Biotex-com”. Fie că e vorba de neglijenţă, fie că CCCEC a fost indus în eroare de nişte acte false prezentate de firmă, fie că altceva a stat la mijloc, dar realmente, până în 2010, directorul oficial al firmei fusese, totuşi, decedatul Scripcaru…

CITIŢI AICI partea a II-a investigaţiei, unde mai mulţi jurişti comentează situaţia de la „Biotex-com”, explicaţiile actualei directoare a firmei, Margarita Malcoci, detalii despre activitatea firmei după asasinarea lui Ghenadie Scripcaru şi despre încă o ciudată adresă la care este înregistrată astăzi „Biotex-com”.