Din primele zile ale celei de a doua ocupații sovietice, societatea moldovenească a fost cuprinsă de un nou val de teroare ce s-a manifestat prin arestări și confiscări de avere, sub pretextul naționalizării. Neputându-se împăca cu aceste nedreptăți, oamenii au creat în mai multe centre ale Basarabiei organizații de rezistență, care-și propuneau să lupte împotriva ocupanților cu toate mijloacele de care dispuneau la acel moment, mizând ulterior pe ajutorul americanilor. Printre aceste organizații se numărau: Partidul Democrat Agrar, Arcașii lui Ștefan, Armata Neagră, Grupul lui Filimon Bodiu ș.a. În acest număr, relatăm despre activitatea Partidului Democrat Agrar, una din cele mai mari organizaţii de rezistenţă antisovietică.

Primii agrarieni erau oameni ajunşi la disperare

Partidul Democrat Agrar (PDA) a apărut ca reacție de răspuns la politica sovietică promovată în RSSM: mobilizarea forțată a tinerilor în Armata Roșie, foametea organizată, deportările, impozitele exagerate, confiscarea bunurilor, urmată de colectivizare. Numai oamenii care aveau un curaj nesăbuit sau cei nedreptățiți peste măsură și ajunși la disperare puteau să lupte deschis împotriva regimului de ocupație.

Partidul era condus de nouă persoane: Simion Zlatan, șef, originar din s. Popenchi, r-nul Râbnița, Vasile Odobescu, locțiitor, originar din s. Cuizăuca, r-nul Chiperceni, Emilian Boțolin din s. Trifești, r-nul Rezina, Marc Laur din s. Minceni, r-nul Rezina, Ion Țurcan din s. Gordineşti, r-nul Rezina, Grigore Grișcenco din s. Pohrebeni, r-nul Chiperceni, Simion Baranovschi din s. Echimăuți, r-nul Rezina, și Emanuil Țurcan din s. Gordinești, r-nul Rezina.

Deși este greu să vorbim despre numărul de membri ai PDA, dosarele de arhivă menționează următoarele persoane: Teodor Clima, Simion Clima, Gheorghe Clima, Alexandru Duca, Grigore Ciolan, Mihail Duca, Pantelemon Bobeică, Trofim Duca, Ilarion Tăutu, Dumitru Duca, Nina Ciolan, Petru Bobeică, toți din s. Cuizăuca; Ion Frunze, Ion Garam, Afanasie Golub, Serghei Boțolin, Neofit Punduc, Iulia Ceapă, Ion Galbur, Vera Popescu, Andrei Garam, Gheorghe Garam, Procopie Dogoter, Ana Garam, toți din s. Trifești; Trifan Loghin și Ion Gorbatenco din s. Pereni; Gheorghe Doni, Andrei Storoja, Ion Țurcan, Maria Panfilie din Gordinești; Ion Corovai și Dumitru Grubâi din Cinișeuți; Nichifor Cazacu și Vasile Cibotari din Mincenii de Sus; Gheorghe Banaga din Mincenii de Jos; Afanasie Golub din Pripiceni-Curchi; Ioanichie Grișavițchi și Teodor Crișavițchi din Pripiceni-Răzeși; Vasile Mâțu din Criuleni; Olga Goliș, Valentin Malenchi, Simion Pereteatcu din Horodiște, Constantin Budaca din Cogâlniceni; Ștefan Ducantoni și Vasile Bârcă din Otac.

În mai puțin de jumătate de an, partidul a reușit să cuprindă majoritatea satelor din raioanele Chiperceni, Rezina, Răspopeni, extinzându-se parțial în raioanele Orhei, Șoldănești și Râbnița. Motivele aderării la PDA erau diverse, dar toate porneau de la neîmpăcarea cu orânduirea sovietică. Ion Țurcan, unul dintre membrii organizației, își argumenta alegerea prin faptul că toată viața a citit cărți bisericești care l-au convins că pe pământ trebuie să existe dreptate. Din cauza greutăților, el a început să urască sistemul colhoznic și a decis să lupte contra acestuia. Iar Teodor Popescu, analfabet, își justifica aderarea la PDA prin dorința de a i se întoarce pământul și de a lucra în gospodăria sa. Și Procopie Dogoteri a intrat în organizație, fiind nemulțumit de sistemul colhoznic. El l-a crezut pe Boțolin, care-i spunea că degrabă va începe un război în care America va nimici Puterea sovietică.

„Mă pronunț împotriva Partidului Comunist, împotriva regimului barbar din Rusia”

Programul de activitate a Partidului Democrat Agrar era alcătuit din două părți. Prima se referea la activitatea formațiunii pe timp de pace: agitație antisovietică, inclusiv răspândirea foilor volante antisovietice; zădărnicirea planurilor de activitate economică și politică promovate de Puterea sovietică; achiziționarea de arme în scopul de a omorî activiști sovietici și de partid. Partea a doua prevedea că, în caz de război, organizaţia va porni o răscoală în spatele armatei sovietice. Membrii PDA considerau că, în cel mai apropiat timp, era inevitabil un război între Anglia şi America, pe de o parte, și URSS, pe de altă parte.

În marea lor majoritate, membrii formaţiunii locuiau în sate, munceau în colhozuri și sovhozuri. Doar fugarii din lagărele sovietice se ascundeau prin păduri. Aceștia și-au construit un bordei care le servea drept adăpost și loc pentru întruniri și pentru depozitarea armelor.

Prin intermediul unor foi volante și scrisori, centrul de conducere, în frunte cu Simion Zlatan, atrăgea atenția conducătorilor de gospodării și de soviete sătești asupra nelegiuirilor pe care aceștia le comiteau. De exemplu, pe 24 decembrie 1950, au avut loc alegeri în Sovietul Suprem al RSSM. Când a început numărătoarea voturilor, în unul din satele raionului Rezina au fost găsite 11 foi volante cu caracter antisovietic. Toate erau scrise în limba rusă și aveau un conținut asemănător. „Regimul socialist înseamnă pentru Rusia delapidare necruțătoare a muncii oamenilor de către oprimatori. Mă pronunț împotriva Partidului Comunist, împotriva regimului barbar din Rusia”.

Sentinţa Tribunalului Militar din Odesa

La mijlocul anului 1951, membrii organizației i-au scris o scrisoare Mariei Frunze, președinta sovietului sătesc Trifești, deputată a Sovietului Suprem al URSS, după ce colhoznicii s-au plâns că femeia e nervoasă şi îi înjură, că le ia pământurile și nu le plăteşte pentru toate zilele de lucru. Scrisoarea se încheia cu o avertizare la adresa destinatarei: „Cui aveți de întors ceva, întoarceți imediat, conform legii…”.

Aşadar, principalele metode de luptă a PDA erau agitația, foile volante împotriva colhozurilor, a alegerilor în sovietele săteşti şi a comuniștilor, lupta împotriva „postavcei” și a ateismului. La alegeri, activiștii răspândeau foi volante prin urnele de vot, tăiau firele de telegraf, îi sfătuiau pe țărani să nu participe la votare, îi alungau din sate pe militarii sovietici trimiși din raioane pentru a supraveghea desfășurarea scrutinului. O atenție sporită era acordată discuțiilor cu activiștii sovietici din rândul țărănimii locale, care erau sfătuiți să nu participe la deportări, la organizarea colhozurilor și la colectarea „postavcei”, dar și la alte acțiuni de constrângere și maltratare a țăranilor.

În iunie-iulie 1951, majoritatea membrilor PDA au fost arestați și judecați de Tribunalul Militar din Odesa. Sentința a fost cât se poate de crudă – 11 dintre ei au fost condamnați la moarte pentru „trădare de Patrie” și împușcați: Simion Zlatan, Vasile Odobescu, Grigore Ciolan, Emilian Boţolin, Dumitru Grubâi, Ion Ţurcan, Marc Laur, Simion Baranovschi, Ion Galbură, Andrei Garam, Gheorghe Clima. Ceilalţi. Circa 30 de membri au fost arestaţi pentru 25 de ani, fiindu-le confiscată toată averea şi fiind privaţi de drepturi pe termen de cinci ani.

„Am fost nemulţumit de sistemul colhoznic şi de rânduiala din sat”

Cu toate acestea, fermitatea convingerilor nu i-a părăsit pe membrii organizaţiei până în ultimele clipe ale vieţii. Chiar şi atunci când li s-a pronunţat sentinţa, ei nu s-au dezis de ideile lor. Emilian Boţolin a confirmat cele spuse la interogatoriu: „Am considerat că, din cauza colhozurilor, ţărani trăiesc greu, de aceea am şi intrat în această organizaţie antisovietică – să lupt contra colhozurilor”. Iar Simion Zlatan a menţionat: „Am considerat că Puterea sovietică a deportat chiaburii de nedrept. Acestea mi-au trezit nemulţămiri faţă de situaţia actuală, m-au pornit contra acţiunilor întreprinse de Puterea sovietică”. Şi mărturiile lui Ion Galbură confirmă implicarea conştientă a acestuia în acţiunile cu caracter antisovietic: „Eu trăgeam nădejde că după război voi trăi mai bine. Dar când s-a sfârşit războiul am dat de greutăţi. Am fost nemulţumit de sistemul colhoznic şi de rânduiala din sat, nemulţămit de conducerea colhozului şi a sovietului sătesc. Am considerat că rânduiala din sat e cu multe nedreptăţi şi am hotărât să mă împotrivesc nedreptăţilor, cu scopul acesta am şi intrat în PDA”.

Istoria organizației antisovietice Partidul Democrat Agrar se împarte în două perioade. Prima a durat de la finele anului 1950 până prin iulie-august 1951, când a fost arestat primul grup mare de luptători. A doua perioadă s-a încheiat în ianuarie 1953, când a fost trădat și arestat Vasile Odobescu, conducătorul PDA, și alți câțiva combatanți activi, printre care Al. Duca și Ilie Tăutu.

Astăzi, constatăm că aceşti bărbaţi ai neamului, aduşi la disperare, s-au împotrivit cum au putut regimului sovietic. Ei au avut curajul să se opună distrugerii bisericilor, deportărilor şi formării colhozurilor. Aceşti oameni sunt Eroii noştri, căci s-au jertfit în numele libertăţii şi al dreptăţii. În acelaşi timp, ei rămân anonimi pentru noi, urmaşii lor. În R .Moldova nu există nici un monument care ar înveşnici memoria membrilor organizaţiei antisovietice Partidul Democrat Agrar, nu avem nici şcoli sau străzi care să le poarte numele. Eroii noştri continuă să rămână necunoscuţi…

Mariana S. ŢĂRANU,
conferenţiar universitar, doctor în istorie