Cazul deputatului ”afacerist” Trubca este despre două lucruri…
Unu – despre cum oamenii partidului de guvernare (deputați, funcționari de rang înalt) folosesc pîrghiile și influența politică oferite de funcție pentru a face afaceri.
Spus mai simplu: despre cum puterea politică este folosită pentru a obține beneficii economice. Trubca, Popșoi, Cojuhari – oameni care au venit în parlament/funcții publice cu ”7 lei” de troleibuz în buzunar și au ajuns cu averi (apartamente, afaceri, imobiliare, firme) de milioane.
Doi, despre cum partidul însuși a devenit o simplă mașinărie cinică de făcut bani. Cînd partidul legitimează astfel de comportamente (Trubca a obținut terenurile prin influență politică la nivel local, cîrdășie cu donatorii partidului, afaceri cu șeful agenției proprietății publice) și le tolerează (e absurd să presupunem că nu au știut), atunci e clar că nucleul moral al partidului e putred.
Faptul că nu există dosar penal pe Trubca (și ceilalți) arată că comportamentul acestuia nu e perceput ca aberant iar excluderea lui Trubca din partid s-a făcut sub presiunea opinie publice, nu sub presiunea ”principiilor morale” ale partidului.
Care-s ca Moș Crăciun – istorii inventate.
Ceea ce am știu și despre ce am vorbit întotdeauna: în spatele lozincilor frumoase (și a unui proces de integrare în UE care se desfășoară în pofida logicii proceselor politice interne: autoritarism, corupție), PAS nu e nimic altceva decît o oligarhie politico-economică.
Această oligarhie trebuie să plece.
