Moldova

„Paștele fericit” pentru cei nefericiți!

Ajunsă în centru capitalei, privind în jur cu nepăsare am sesizat că mai toată lumea era ca și mine „chinuită” de zilele de odihnă. Deodată, îmi fură privirea o bătrânică, îmbrăcată în niște straie vechi, cu o față ridată, care scâncea la un colț de stradă cerșind o bucată de pâine. Ceea ce vedeam pentru mine era aproape de necrezut: „un Paște în stradă, fără pască, cozonac și ouă roșii”. Ceva real dar de neînchipuit pentru noi cei care zi de zi sperăm, visăm, tindem să ajungem undeva departe, suntem nemulțumiți pentru fleacuri.

Tot mergând și gândindu-mă la cele scrise mai sus, în cale îmi iese un alt bărbat. Murdăria depusă cu timpul pe el, ridurile pronunțate de lacrimi și mai accentuate de un strat de praf îl îmbătrâneau vizibil. Mâna întinsă cerșind de mâncare completa imaginea aceleiași realități crude.
Am scos o bucată de cozonac pe care mama mi l-a pus în geantă, l-am întins să-l ia, având în minte versurile regretatului poet Gr.Vieru „Să nu arunci, copile/ Pâinica jos nicicând/ Că undeva, departe/ Plânge-un copil flămând…” Sărmanul bărbat, tremurând, a mușcat din felia de cozonac, coaptă de mama, mulțumindu-mi până la lacrimi pentru gestul pe care l-am făcut. Nimic măreț, nimic impunător, dar cât îi trebuie pentru bucuria unui om sărman, o felie de pâine, pe care, dacă nu i-o dădeam, mai târziu o aruncam.

Mi-am dat seama mai apoi că sunt cea mai fericită, am părinți și rude, am frate și iubit, care nu mă vor lăsa să duc dorul de ceva. Mi-am dat seama că oamenii sunt diferiți, săraci, sărmani, bolnavi și că nimic nu poate opri acest fenomen al boschetarilor și cerșetorilor, dar noi putem să îi facem fericiți, măcar pentru o clipă, prin susținerea și contribuția noastră…

Este dură viața oamenilor străzii, fără sărbători, fără pâinea caldă de la mama, fără adăpost, fără rude și prieteni… Astfel a trecut „Paștele fericit” pe care toată lumea îl așteaptă și-l doresc unii altora, la acei oameni viața cărora le este mai amară decât zilele petrecute în frig și foame.

ANA COTOMAN
Anul III, FJCP, USEM

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *