La fel ca şi întrebarea din titlu, toată acrobaţia procesuală pe care am urmărit-o joi în sala de şedinţe a creat impresia unui teatru al absurdului.     

 Primul lucru care a ieşit în evidenţă este că asemenea bătălii la CC s-au dat pentru prima dată. Nici în cazul judecării unor dosare de o relevanţă politică deosebită, la CC nu s-a dat o confruntare „pe viaţă şi pe moarte”, cum a fost cea de joia trecută. În ultimii doi ani CC a examinat dosare de o rezonanţă politică majoră, cum ar fi bunăoară: stabilirea interimatului dlui Mihai Ghimpu în funcţia de preşedinte al RM, dizolvarea Parlamentului, multiple şi extrem de importante interpretări ale art. 78 din Constituţie. Nu mai vorbesc de invalidarea scrutinului prezidenţial din 16 decembrie 2011. Niciunul din aceste dosare nu a generat o confruntare atât de aprigă cum a fost cea din jurul lichidării instanţelor economice, confruntare care a început cu „revenirea benevolă” din concediu a judecătorului D. Pulbere şi a culminat cu excluderea brutală din proces a Preşedintelui CC, A. Tănase. Pentru prima data judecătorii s-au certat în public, şi formulau întrebări care le arătau vădit opinia.

Urmărind şedinţa CC, am avut un sentiment ciudat că am văzut deja această experienţă, în Parlamentul de legislatura trecută. Acel Parlament a votat legi importante, dar nici un proiect nu a generat confruntări atât de dure cum au fost cele legate de lichidarea instanţelor economice. Am constatat o similitudine importantă: dacă la CC, pentru a obţine rezultatul dorit, un judecător a „revenit benevol din concediu”, iar altul a fost exclus abuziv din proces de către propriii colegi, în Parlament câţiva deputaţi „s-au îmbolnăvit subit”, unii „s-au supărat şi n-au venit la şedinţă”, iar alţii, care nu prea umblau la şedinţe, au apărut în mod miraculos în sală şi au votat „contra”. Dacă ar fi să ne amintim, acel Parlament a reuşit să dea jos gardul de sârmă ghimpată de la Prut, dar n-a reuşit să lichideze două judecătorii… Curios lucru, nu?

În calitate de cetăţean al acestei ţări, aştept cu nerăbdare să văd motivarea hotărârii pronunţate joi, dar nescrisă până în ziua de azi, în speranţa că voi reuşi să dezleg următorul mister:

Art. 115 (2) din Constituţie prevede că „Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona, potrivit legii, judecătorii specializate”. Potrivit căror rigori de interpretare lingvistico-juridică, cuvintele „pot funcţiona” pot fi interpretate ca „trebuie să funcţioneze”?

Schimbarea lui A. Tănase sau V. Puşcaş cu D. Pulbere s-a dorit pentru a obţine majoritatea necesară pentru hotărârea dorită

Pentru a înţelege ce s-a întâmplat la CC, vă propun să analizăm cele trei cereri de recuzare care au fost formulate. Surpriza zilei a fost „revenirea benevolă din concediu” a dlui D. Pulbere.

Reprezentantul Parlamentului, S. Chirică, a prezentat un document care confirma că dl D. Pulbere este în concediu. Pentru aceste motive, a cerut recuzarea lui. În mod surprinzător, „cei patru” au respins această cerere. Ca să vedem cât de legală a fost respingerea acestei cereri, trebuie să vedem ce spune în aceasta privinţă art. 122 din Codul Muncii (Rechemarea din concediu):

„(1) Salariatul poate fi rechemat din concediul de odihnă anual prin ordinul (dispoziţia, decizia, hotărârea) angajatorului, numai cu acordul scris al salariatului şi numai pentru situaţii de serviciu neprevăzute, care fac necesară prezenţa acestuia în unitate”.

Dl D. Pulbere şi-a luat benevol concediu, iar CC, în calitate de angajator (în sensul legislaţiei muncii), nu l-a rechemat pe dl D. Pulbere din concediu, deoarece nu a apărut nicio „situaţie de serviciu neprevăzută”. Prin urmare, trezeşte mari semne de întrebare: de ce a renunţat la odihna meritată judecătorul D. Pulbere şi a apărut la şedinţă, nefiind rechemat din concediu?

Cel mai probabil, autorul scenariului a dorit schimbarea lui A. Tănase sau V. Puşcaş cu D. Pulbere pentru a obţine majoritatea necesară când se va vota hotărârea dorită.

Fără a fi rechemat din concediu, judecătorul D. Pulbere nu avea voie să participe la judecarea acestui caz. În nicio instanţă de judecată din R. Moldova, un judecător aflat în concediu nu poate participa la o şedinţă de judecată fără a fi rechemat. Este un temei nu doar de recuzare, dar şi de intentare a unei proceduri disciplinare. Orice judecător, avocat sau procuror poate să confirme acest lucru.

Cât de legală a fost recuzarea judecătorului Alexandru Tănase?

Articolul 27 din Codul Jurisdicţiei Constituţionale (recuzarea) prevede că un judecător al Curţii Constituţionale nu poate participa la examinarea cauzei şi urmează să fie recuzat dacă: (1) a participat ca factor de decizie la adoptarea actului sesizat sau (2) şi-a expus în public părerea despre constituţionalitatea actului contestat.

Legea nr. 163, contestată la CC, a fost adoptată la 22 iulie 2011. La acea dată, Alexandru Tănase era judecător la CC şi nu deputat în Parlament. Prin urmare, A. Tănase nu putea a priori să participe la adoptarea actului sesizat. A. Reşetnicov nu a putut invoca niciun caz când preşedintele CC şi-ar fi expus public părerea privind constituţionalitatea actului contestat (Legea nr. 163 din 22 iulie 2011). Toate opiniile în privinţa instanţelor economice au fost exprimate public de A. Tănase anterior adoptării legii şi s-au referit doar la oportunitatea acestora.

Alineatul (5) al articolului 27 din Codul Jurisdicţiei Constituţionale prevede că recuzarea judecătorului Curţii Constituţionale se efectuează printr-o decizie motivată a Curţii. Deşi A. Tănase a fost recuzat, nu există nicio decizie motivată în acest sens.

Hotărârea de joi este o bătălie pierdută sau un război pierdut?

Răspunsul la această întrebare depinde de puterea actuală, cât de sinceră este în declaraţiile sale şi cât de hotărâtă este să meargă cu acest proiect până la capăt. Societatea aşteaptă de la politicieni un răspuns – actuala putere a capitulat în faţa mafiei comuniste sau are forţă să meargă până la capăt?

La fel ca şi în alte cazuri, până acum nimeni nu a oferit un răspuns clar, cine a regizat acest spectacol. Răspunsul îl vom primi cu certitudine: vom vedea pe lista electorală a cărui partid va „apărea” cetăţeanul D. Pulbere şi ce autoritate îi va confirma pentru un nou mandat pe „cei patru judecători”.

Guvernarea, dacă va dori cu adevărat să ducă acest proiect până la capăt, poate cu uşurinţă să modifice competenţa instanţelor economice. Bugetul de stat ar avea de câştigat enorm dacă cele două instanţe economice vor fi lipsite de orice competenţă şi dacă cei 20 de judecători ar fi plătiţi ca să nu facă nimic.

Spunea cineva că încrederea se cucereşte greu, dar se pierde repede. Cei patru judecători mai au câteva luni până la încheierea mandatului, dar au reuşit ca printr-o singură hotărâre să distrugă credibilitatea şi imaginea acestei instituţii.

Societatea urmează să se confrunte cu evenimente sociale şi politice foarte importante, cum ar fi: eventuala validare a alegerii şefului statului sau eventuala dizolvare a Parlamentului, validarea rezultatelor eventualelor alegeri parlamentare, avizarea proiectelor anunţate de modificare a Constituţiei etc. CC este instituţia care va trebui să ia decizii principiale în toate aceste probleme.

Întrebarea este următoarea: cât timp va trebui să treacă până când Curtea Constituţională îşi va recâştiga încrederea societăţii după această hotărâre?