Acest sprijin consta în mâncare, haine, unelte, arme, bani și informații.
Elisabeta Rizea a fost prinsă în 1949 și ținută doi ani fără judecată la închisoarea de la Pitești. A urmat apoi sentința: 7 de închisoare pentru „favorizarea infractorului”. Eliberată în 1958, Elisabeta continuă să ia legătura cu ofițerii și cu vecinii din sat care făceau parte din Rezistență. Când conducătorul rezistenței anti-comuniste, Gheorghe Arsenescu, a fost prins în 1961, Elisabeta Rizea este arestată din nou și condamnată la moarte. Pedeapsa îi este comutată, ulterior, în muncă silnică pe viață. Soțul ei, Gheorghe Rizea, a făcut și el 14 ani de pușcărie îndurând bătăi cumplite. Elisabeta nu i-a trădat niciodată pe cei din munți care luptau pentru eliberarea țării de bolșevism. „Mă ducea lumea cu țoala acasă. Ultima dată, a venit Cârnu (căpitan de Securitate) cu ăla de cauciuc și o curea pe mână. „Spune!” N-am spus. M-a legat de mâini… „Îți dăm 300 de lei!” „Domnule căpitan, eu nu sunt Iuda, să-i vânz pe 30 de arginți…” M-a trântit jos. M-a legat și m-a bătut cu cauciucu’, de la ceafă la călcâi, și pe stânga, și pe dreapta…”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
