A urmat un pension german, de pe lângă biserica luterană din Chișinău, unde și-a însușit germana pe care o vorbea cu ușurință alături de engleză, franceză și italiană. A urmat gimnaziul și liceul din Chișinău, unde prin clasa a VIII-a este arestat pentru „activitate revoluționară” (1884). Este trimis în exil în Siberia. Este urmat de Maricica Grosu, cu care se căsătorește și vor avea trei copii.
După 4 ani printre ghețurile din Siberia, Constantin Stere se mai alege cu încă 4 ani de exil pentru o revistă „revoluționară” pe care o scoate acolo. Trece Prutul cu soția și copilul într-o noapte de noiembrie în 1892 și se stabilește la Iași. După ce absolvă Facultatea de Drept devine profesor la catedra de Drept Administrativ și Constituțional. În 1913 a fost ales rector al Universității ieșene. În această calitate înființează învățământul tehnic superior: electrotehnic, chimie și agronomic. Perioada este cunoscută în istoria culturală a Moldovei ca „deceniul lui Stere”.
Constantin Stere a desfășurat timp de jumătate de secol o rodnică activitate patriotică. La Iași a condus revista „Viața Românească”, concomitent, la Chișinău, fondează ziarul „Basarabia”, adunând în jurul său un grup de intelectuali în frunte cu Ion Pelivan, Pan Halippa, Ion și Teodor Inculeț, Alexe Mateevici. Constantin Stere și-a adus o însemnată contribuție la formarea și educarea tinerilor din Basarabia și Bucovina, la afirmarea idealurilor naționale în ținuturile ocupate.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
