În 1869 a intrat la Universitatea din București unde a studiat matematica și fizica. După absolvirea universității, a participat la un concurs organizat de Titu Maiorescu și a câștigat o bursă la Paris care i-a permis să-și continuie studiile la Sorbona. A fost primul român care a obținut titlul de doctor în matematică la această universitate prestigioasă. Teza sa de doctorat a fost dedicată gravitației corpurilor cerești. În 1870 s-a întors în România, dar nu a continuat activitatea științifică. Spiru Haret s-a dedicat reformării sistemului de învățământ din țară, care era atunci sub nivelul așteptărilor. El a fost numit profesor de mecanică rațională la Facultatea de Știință din București, iar mai târziu a ajuns și profesor de geometrie analitică la Școala de Poduri și Drumuri. Spiru Haret a fost ministru al Educației Publice în trei guverne liberale, în perioadel 1897-1899, 1901-1904, 1907-1910. În calitate de ministru el a contribuit la creare unui sistem educațional modern în România.
Ca om de știință, Spiru Haret a avut un aport major în rezolvarea problemei privind mecanica corpurilor cerești. El a fondat Observatorul astronomic din București. Craterul Haret din emisfera sudică a Lunii este numit în memoria lui.
