A studiat dreptul la Universitatea din Moscova, Petersburg şi Berlin. Apoi a călătorit prin Europa şi Africa. Licenţiat în drept, este numit judecător la Tribunalul din Hotin, pana la moartea tatălui său in 1871, când a renuntat la cariera şi s-a stabilit in satul Branzeni din judetul Bălţi.
Şi-a dedicat intreaga viaţă menţinerii spiritului românesc treaz, a fost un mecena cultural, a înălţat biserici, a dat bani studenţilor din străinătate, a luptat pentru drepturile românilor din toate regiunile Regatului.
A fost aproape de ţărănime, pe care a iubit-o, a îndrumat-o şi a ajutat-o. După 1900, şi-a dat moşiile lui în arendă tăranilor constituiţi în obşti. A ridicat biserici la Şofrincani, Zăicani, Pociumbăuţi, Trinca, şi spitalele de la Trinca şi Brătuşeni. Conacul boieresc de la Brînzeni, îl va dărui, ulterior, pentru înfiinţarea unei şcoli de agricultură.
În 1902, oferă, printr-o scrisoare adresată Ministerului de Instrucţie din România, fonduri pentru construirea de şcoli în aşezările cele mai sărace din judeţul Suceava.
În 1906, când România sărbătorea 40 de ani de domnie a Regelui Carol I, Vasile Stroescu, vizitând marea expoziţie retrospectivă de la Bucureşti, donează 200.000 de ruble pentru construirea Catedralei Intregirii Neamului, care şi aşa n-a mai fost înălţată. Peste doi ani, va mai dona incă 100.000 ruble.
Cele mai multe donaţii le-a făcut pentru românii din Transilvania, mai ales pentru infiinţarea de şcoli săteşti în limba română:
"carte şi iar carte, şcoli şi iară şcoli, biserici şi iară biserici – prin ele ne vom ridica sufletul şi vom fi stăpîni pe cunoştinţe, bogăţii ce nu se pot fura şi nu se pot gâtui", spunea Vasile Stroescu.
A susţinut infiinţarea cooperativelor şi a băncilor populare, mai întâi în Transilvania, apoi în Basarabia. A finanţat şi primul ziar de luptă naţională de la Chişinău, "Cuvânt Moldovenesc".
După reîntregirea României, Vasile Stroescu, care infiinţase "Partidul Naţional", a fost ales să prezideze Primul Parlament al Tuturor Românilor, fiind, totodată, deputat în patru judeţe basarabene: Tighina, Orhei, Lapuşna şi Bălţi.
La 15 aprilie 1926 a plecat la cele veşnice. A avut parte de funeralii naţionale, la catafalcul său a fost prezent întregul guvern, in frunte cu generalul Averescu; Regele Ferdinand şi Regina Maria au trimis coroane de flori, la fel Preşedinţia Consiliului de Miniştri şi Senatul Ţării. A fost înmormântat la Cimitirul Sfânta Vineri din Bucureşti.
Viaţa şi activitatea lui Vasile Stroescu ne-a rămas ca o lecţie naţională şi morală, pentru toate generaţiile, ca un far în calea viitorului, prin deagostea şi iubirea de ţară, prin credinţa în puterile culturii şi mai presus de toate, în năzuinţele de biruinţă ale neamului".
Sursa: gid-romania.com
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
