Pluguşorul – un străvechi obicei agrar. Ce a fost şi ce a ajuns colinda Anului Nou

Obicei agrar, cu adânci rădăcini în spiritualitatea româneasca, pluguşorul este o colinda; o colinda agrara declamata, cu elemente teatrale, având ca subiect munca depusă pentru obţinerea pâinii. Plugul, ornat cu hârtie colorata, panglici, servete, flori, pe care se punea, eventual, şi un brad, era o prezenta nelipsita în cadrul acestei colinde. Acum este, mai mult, o prezenta simbolica, în cadrul uraturilor care li se adresează oficialităţilor.

Pluguşorul se recita din casă-n casă în Ajunul Anului nou, seara, sau până în dimineaţa Anului Nou. Era practicat de copii sau adolescenţi, ca şi acum. Dar se spune că, mai demult, îl practicau numai bărbaţii în puterea vârstei. Izolat (în judeţele Botoşani şi Galaţi) este consemnată şi prezenţa femeilor în ceată. În general, se practica în cete mici, de 2-3 inşi. Mai demult, se ura şi în cete mai mari, care îşi alegeau un vătaf. Recitarea textului este însoţită de sunetul clopoţeilor, al buhaiului şi de pocnetul bicelor. În scenariile mai complexe ale obiceiului apar şi instrumente muzicale (fluier, cimpoi, tobă, cobza, vioară), dar şi pocnitori şi puşcoace, care amplifica atmosfera zgomotoasă în care se desfăşoară obiceiul.

Unii cercetători leagă obiceiul de începutul primăverii, când se sărbătorea, mai demult, Anul Nou. Odată cu stabilirea datei acestuia la 1 ianuarie, se presupune că a migrat şi obiceiul. Ca răsplata, colindătorilor li se dădeau colaci, fructe, bani, cârnaţi, pentru care se mulţumea.

În prezent, pluguşorul este mult utilizat pentru felicitarea autorităţilor şi intens mediatizat, ca şi majoritatea obiceiurilor de iarna. Pe la case, în sate şi la oraşe, se practica în cete mici, de copii, până în dimineaţa Anului Nou. În unele locuri se mai practica Plugul cel mare, cu plug tras de boi sau purtat de flăcăi. Dar în Moldova, Muntenia şi Nordul Dobrogei acesta a fost înlocuit de buhai.

În dimineaţa Anului Nou, ca o continuare a Pluguşorului, copiii umblă cu semănatul. Ei aruncă seminţe de grâu, porumb sau orez prin case şi peste oameni. Rostesc o urare scurtă prin Bucovina (“Sănătate! Anul Nou!”), primind în schimb bani, fructe, nuci, colaci. Mai recent însă s-a generalizat formula de la Sorcova, prezenta, iniţial, în centrul Moldovei: “Să trăiţi/ Să-nfloriţi/ ca merii, / ca perii, / În mijlocul verii, / ca toamna cea bogata / De toate-ndestulata!”.