Vasile Sireţeanu din Străşeni, în vârstă de 81 de ani, a depus acum trei ani o cerere de compensare a averii părinţilor împreună cu care a fost deportat, avere evaluată la peste un milion de lei. „Aveam gospodărie temeinică: două case, un beci mare, 12,5 ha de pământ, 60 de oi, trei cai, vaci, porci. După ce ne-au încărcat în trenuri de vite şi ne-au deportat, au făcut acasă la noi sediul cârmuirii colhozului „Steaua roşie”, unul dintre cele trei colhozuri din Străşeni. Pe urmă, colhozurile s-au unit şi acolo a rămas o brigadă. N-am putut recupera nimic. Au demolat tot”, povesteşte omul. Tatăl lui a fost deportat în 1941 în Tatarstan, acolo a şi murit, iar familia nu a ştiut de el mult timp. Mama şi copiii au fost deportaţi în 1949, fiind consideraţi chiaburi-culaci. „Am aflat despre tata abia după 1989. Ce fel de chiaburi eram noi? Pur şi simplu, tata era gospodar. Mă necăjesc de vreo trei ani. A trebuit să caut şi martori care să confirme că ceea ce spun este adevărat”, ne-a mărturisit moş Vasile.
Cazul lui este cel mai mare ca sumă din raionul Străşeni. De regulă, aici averile foştilor deportaţi şi condamnaţi politic sunt evaluate între 400 şi 600 de mii de lei. După modificarea legii din 2007, la comisia raională care se ocupă de compensarea averilor au fost depuse 71 de cereri. În prezent, doar 20 de persoane beneficiază de compensaţii eşalonate pe trei sau cinci ani, în funcţie de evaluarea averii – până la 200 de mii sau peste 200 de mii de lei. Potrivit legii, cererile trebuia să fie depuse pe parcursul unui an, între 1 ianuarie 2007- 1 ianuarie 2008. În multe raioane însă aceste comisii n-au fost funcţionale, iar oamenii nu aveau unde depune cererile. „Avem şi persoane care au întârziat cu depunerea cererilor, se duc în instanţă şi obţin dreptul de a depune cereri şi după 1 ianuarie 2008”, spune Constantin Ioniţă, vicepreşedintele raionului şi preşedintele comisiei respective. Legea mai prevede că aceste compensaţii se plătesc din contul bugetelor raionale, dar acestea fiind austere, se solicită Ministerului Finanţelor mijloace de la Bugetul de stat. Astfel, începând cu 2008, la Străşeni au fost transferate în acest sens peste 5,8 mln. lei.
Averi evaluate doar pe jumătate
Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, din 1992, prevede, între altele, repunerea în drepturile politice, sociale şi civile – adică, retrocedarea imobilele existente sau compensarea lor. Mult timp această prevedere legală a fost ignorată total. La sfârşitul lui 2006 a fost modificat art. 12, care se referă la modalitatea de compensare, modificare întrată în vigoare din 1 ianuarie 2007.
Ioan Afanasie Guzun, de la Baraboi, Donduşeni, a fost luat de NKVD-işti în 1941, deportat în regiunea Perm şi condamnat la împuşcare. Era un om cu autoritate în judeţul Bălţi, membru al Partidului Liberal şi deputat în Consiliul judeţean. Pentru familia lui, totul s-a năruit când au venit ruşii. Avea şapte copii, dintre care trei îşi făceau studiile în România, ulterior doi au decedat la război. Acum, urmaşii lui încearcă să obţină compensarea averilor naţionalizate. Deocamdată, averea familiei Guzun a fost evaluată, parţial, la peste cinci milioane lei – doar acele proprietăţi care sunt acum în raionul Donduşeni. La momentul arestării, Ioan Guzun mai avea o casă la Bălţi (care există şi azi), casă şi căsoaie, moară, oloiniţă, trei maşini de treierat grâu şi două locomotive cu abur într-o localitate din raionul Râşcani. Întrucât legea nu prevede expres ce se întâmplă în cazurile în care cei deportaţi aveau proprietăţi în alte raioane, decât cele din care au fost deportaţi, dosarul lui s-a blocat la Ministerul Justiţiei. De aproape un an, funcţionarii ministerului i-au promis că problema lui va fi discutată la următoarea şedinţă a Comisiei guvernamentale pentru problemele victimelor represiunilor politice, dar nu s-a mai întâmplat. Consiliera ministrului Justiţiei, Rodica Secrieru, afirmă că această comisie urmează să se întrunească în zilele următoare şi că va discuta şi dosarul familiei Guzun. Nepoţii lui Ioan Guzun spun că cei care au evaluat bunurile n-au inclus şi maşinile de treierat grâul, întrucât nu ştiu cu ce să le echivaleze.
La Donduşeni au fost depuse, în total, 37 de cereri, dintre care doar cinci au fost acceptate şi solicitanţii primesc efectiv bani. Comisia raională specială a mai acceptat alte cinci dosare, care acum trebuie să fie aprobate şi de Consiliul raional, apoi să fie transmise Ministerului Finanţelor. „Nu am respins nicio cerere, pur şi simplu nu le-am pus pe rol, fiind incomplete. Cum ni se aduc toate actele necesare, le analizăm şi le acceptăm”, afirmă secretarul comisiei raionale, Eugen Fencovschi.
Sovieticii au naţionalizat, primăria se judecă
În Chişinău există trei dosare evaluate la peste un milion de lei: unul – la peste nouă milioane, alte două – la 4,3 mln., respectiv la peste două milioane. În total, aici au fost depuse 108 cereri şi doar 12 dosare au fost examinate în cele două şedinţe convocate de la crearea comisiei. Funcţionarii de la primărie afirmă că această comisie ar trebui să fie convocată săptămâna viitoare. Din cele 12 cereri examinate, doar opt au fost acceptate şi astăzi moştenitorii primesc compensaţii. Cel mai mare dosar ca valoare, de nouă milioane de lei, se referă la naţionalizarea unei case de locuit din zona Valea Dicescu, cu 20 de odăi şi o cramă. După 1990, familiile care locuiau în casa naţionalizată au decis s-o demoleze, astăzi existând doar temelia. Proprietarii casei au fost deportaţi în Kazan în 1941, doar fiica s-a întors în Moldova în 1960, fiind nevoită să se stabilească la Cantemir. Astăzi, ea nu mai e în viaţă. Moştenitorii ei au evaluat bunurile la peste 62 mln. lei, dar comisia a decis să le dea doar nouă milioane, din care cauză dosarul a ajuns în judecă.
Numărul celor care solicită compensaţii este în creştere
Săptămâna trecută, Guvernul a aprobat o hotărâre prin care a alocat bugetelor raionale 15,5 milioane de lei pentru compensarea averilor naţionalizate sau confiscate de comunişti. Cei mai mulţi bani au fost transferaţi la Râşcani – 3,470 mln. lei, Chişinău – 3,380 mln. lei, Străşeni – 1,853 mln. lei şi Donduşeni – 1,411 mln. lei. De la începutul anului, în raioane au mai fost transferate alte 0,8 mln. lei. În total, pentru anul 2010, în Buget au fost prevăzute 25 mln. lei pentru victimele deportărilor şi represiunilor politice. Potrivit Marinei Semeniuc, şefa Direcţiei finanţe în ocrotirea sănătăţii şi protecţie socială, de la Ministerul Finanţelor, acum se definitivează un alt proiect de hotărâre de guvern, cu alocarea a peste două milioane de lei victimelor regimului totalitar care vizează şapte titluri executorii, ceea ce înseamnă că aceşti oameni şi-au obţinut dreptatea în instanţă, iar acum statul trebuie să le plătească recompensa pentru bunurile naţionalizate cândva. Responsabila de la minister spune că actualmente, în republică, 280 de persoane beneficiază de astfel de compensaţii şi că numărul acestora creşte de la an la an.
„În anii precedenţi erau mai multe procese de judecată şi titluri executorii. Acum, comisiile speciale raionale lucrează mai intens”, a specificat Marina Semeniuc.
Potrivit funcţionarei, şi în 2008, şi în 2009 raioanele au primit bani în acest scop. Noutatea e că, de la 1 ianuarie 2010, acest lucru, pentru „mai multă transparenţă în cheltuirea banilor publici”, se face doar prin hotărâre de guvern, nu prin dispoziţia ministerului. În 2008 au fost alocate de la Buget 2,631 mln. lei, iar în 2009 – deşi au fost prevăzute iniţial 14,5 mln. – finanţarea reală a fost de 18,5 mln. lei. „Sigur, trebuia să plătim aceste compensaţii cu mulţi ani în urmă. Acum, le plătim cu dobândă”, spune Viorica Cobzacenco, secretara comisiei din Primăria Chişinău.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
