Politia rutiera si butoaiele cu miere de la intersectii

Apreciez curajul domnului ministru Catan de a spune, direct si deschis, despre „trebusoarele” lui vladica Volodea care a domnit opt ani, dar si despre vladica Vladimir, cum scrie Cubreacov – cu epoleti mari si el, dar cu mandat mai de lunga durata. Vorbeste domnul ministru si despre tainele lui Papuc si unii colegi de „breasla vestimentara” care acum sunt doar niste bieti martori ai fostului dezmat guvernamental. Dar nu toti „papucii” si-au castigat noua calitate de martor.

Unii, dupa cum se vede (iar eu, ca simplu cetatean, observ), isi protejeaza inca „butoiasele cu miere” si papa din ele. Aceste „butoiase dulci” stau in vazul tuturor, la margini de oras, la intersectiile importante – dar nu pot fi clintite, sunt pazite, chiar cu automate „Kalasnikov”. Caraghioasa priveliste pentru un stat cu aspiratii europene, dar… nu-i deranjeaza pe guvernanti. Pentru ca acesti supraveghetori „tocaie” bine din PAPUCI cand trec masini mai speciale, iar adevarata fata si „grija mare” de traficul rutier si-o manifesta doar catre ceilalti soferi, in special, fata de cei straini, care au… valuta! Sa nu poata oare domnul ministru urni din loc aceste „butoiase de miere” de fabricatie sovietica? S-a vorbit si s-a scris despre aceasta si chiar vladica Volodea s-a suparat intr-o zi, si si-a zburlit spranceana spre Mejinschi, spunand: nenaviju aceste custi!… si iar liniste vreo trei ani. Ei lucreaza.

Nu in oras, unde e mare prapad si se simte lipsa politiei la intersectii, dar asa, prin locuri mai… manoase. Politia rutiera mai ramane inca „regina drumurilor”, ca pe timpul sovietic. E ceva aparte. Poate oricand ridica bastonul si timora pe cineva, apoi il invita la ei in masina (gest nu intamplator) si se inteleg la pret. Sau poate bate din PAPUCI, cu zambet mieros pe buze, dand onorul masinilor mai… speciale. Iata asa reusesc sa supravietuiasca multi ani deja. Chiar au avut niste „sclipiri de geniu” in business, in ultimii ani comunisti producand multi bani pentru niste firme – ghiciti ale cui?… Au inceput cu „grija” pentru trusele medicale, numarau pana si pastilele. Apoi cu vesta reflectorizanta. O speculatie mai veche era si licenta, care e necesara doar firmelor de transport, iar domnii, ca sa nu stea degeaba pe la margini de oras, ii hartuiau pe bietii soferi care nu cunosteau legea.

Am auzit ca deja „clocesc” o noua afacere – cauciucurile de iarna. E grija lor, mai mare decat in tarile europene. O aberatie si asta, pentru cei care platesc, nu pentru cei care incaseaza banul. Nu este o critica pentru cei care in afara de uniforma si epoleti mai au onoare si demnitate – pe acestia trebuie sa-i identifice domnul ministru si sa convinga guvernul ca trebuie platiti bine. Sa nu faca ei targ si „haiducie” pe unde sunt locurile mai manoase. Sa fie cu adevarat preocupati de imbunatatirea traficului rutier, nu sa inventeze capcane si grija falsa, ca pana la urma sa spuna ca trebuie si ei cumva sa-si hraneasca familia.