Oricât ai fi de echidistant și obiectiv, până la urmă, ceea ce-ți iese de sub peniță te plasează necruțător într-o tabără sau alta. Când critici Alianța sau un partid din Alianță, reproșurile vin imediat din partea acelor cititori care mai cred în actuala guvernare. De regulă, reproșul e dur și fără drept de apel: „torni apă la moara comuniștilor”. Când încerci să admiți că actuala guvernare a înregistrat și niște succese, reproșul, la fel de dur, vine din partea opusă: „lingi cizmele guvernării”. Cam la aceste două culori se rezumă gama gândirii critice a societății noastre: alb și negru. Nuanțele nu sunt admise. Dacă admiți nuanțele, ești acuzat de inconsecvență, oportunism, lipsă de principii ș.a.m.d. Acești critici din start te suspectează de lipsă de responsabilitate profesională și lipsă de respect față de cititor, de violarea normelor deontologice, apartenență la o anumită grupare politică ș.a.m.d. Pentru acești critici ai noștri, repet, nu există nuanțe și există doar un singur adevăr – cel în care cred ei.
Cu tot respectul față de cititori, uneori, sunt obligat să scriu ceea ce nu le place lor. Știu că sunt înjurat, știu că asta poate să aducă prejudicii de moment publicației, dar – ca să folosesc un termen la modă astăzi – îmi asum aceste riscuri. Într-o discuție cu cineva am comparat meseria mea de scriitor zilnic la ziar cu cea de actor; ca și actorul eu ies în fiecare zi în scenă și culeg aplauzele sau huiduielile publicului. Scriu de atâția ani, încât m-am obișnuit și cu aplauzele, și cu huiduielile, de aceea când ies în scenă nu acestea mă interesează, ci mesajul pe care vreau să-l transmit publicului, deoarece tot mai des mă văd atras de nuanțe, pe unele dintre care le cunosc relativ bine.
Unele din aceste nuanțe sunt legate de incapacitatea actualei guvernări de a dialoga cu societatea, calitatea morală și profesională a elitelor politice, lipsa controlului societății asupra actului guvernării, transformarea presei din câine de pază a societății în maidanez hrănit cu oase de la masa partidelor, incapacitatea unor politicieni și cetățeni de a ieși din clișee ș.a. Este o pierdere irecuperabilă de timp să stai în fața telespectatorilor și să „despici firul în patru”, să analizezi copacul din toate unghiurile de vedere, dar să nu observi pădurea. Acolo, în „pădure”, se ascund nuanțele, umbrele și penumbrele. Asupra uneia dintre aceste nuanțe ne-a atras atenția mult mediatizatul demnitar european Barroso. A făcut-o diplomatic, bineînțeles, ambalând reproșul în forma unei meditații izvorâte din propria experiență. Citez: „Tot din experiență știu cât de importantă este interacțiunea cu publicul, cu tinerii și cu societatea civilă într-o perioadă de reformă și schimbare profundă și explicarea semnificației tuturor acestor pași. O politică ce nu este suficient de bine explicată nu are nicio șansă de a fi acceptată de cei pe care îi vizează: oamenii”. Dacă neglijăm nuanțele, nu vom înțelege că înaltul demnitar european a formulat, de fapt, o acuzație și un verdict: actuala guvernare nu este acceptată de societate, pentru că face o politică pe care societatea nu o înțelege. O „politică” pe care „nu o înțeleg oamenii” fac și cei din opoziție – fie că sunt „stataliști” sau „unioniști”.
Într-un cuvânt, e riscant să faci politică și ziaristică, neglijând nuanțele, într-o țară înecată în fum de tizic, cum e Moldova…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
