Uneori, dacă vedem pe stradă persoane îmbrăcate cu tot felul de articole vestimentare suprapuse, cu cât mai multe nuanțe posibile, exclamăm: „Parcă e un pom de Crăciun!”. Expresia e peiorativă, însă nu are treabă cu frumusețea pomului. Pomul e frumos așa cum e, însă omul nu e frumos când seamănă cu bradul împodobit.
Părinții ne povestesc că brazii din copilăria lor erau încărcați cu mere, nuci, globuri, lumânări. Cei din copilăria noastră – cu bomboane de pom, cât mai colorate, globuri de toate formele și mărimile, pictate, strălucitoare, instalație cu becuri colorate, beteală de brad. În ziua de astăzi, pomul de Crăciun s-a modernizat. Cei care au pretenția că au un simț estetic mai special, împodobesc bradul într-o singură culoare. În special roșu, albastru sau argintiu. (Fără imaginație, aș spune!) Brazii asortați nu îmi plac. Sunt lipsiți de libertatea celor ce îi împodobesc. Vreau brazii cu nuci și mere, cu globuri colorate.
Și îmi plac brazii împodobiți doar de Crăciun, însă ei s-au transformat într-un principiu. Metaforic vorbind, bradul a devenit nemuritor, fiindcă a intrat în structura socială. Și nu vorbesc despre bradul deschis la gusturile fiecărui membru al societății (deci democratic), ci despre bradul uniformizat, care e împodobit după culoarea vârfului.
Faptul că odată cu înlocuirea directorului ICR, schimbarea a fost impusă și filialelor, m-a făcut să asociez societatea noastră cu pomul de Crăciun. Nu îl cunosc personal pe actualul director, Valeriu Matei, iar despre poetul Nichita Danilov am o părere mai mult decât bună. Tinerii de la Cenaclul „Republica” vor avea șansa să îl cunoască, dar ceea ce mă deranjează e uniformizarea acestui brad, numit ICR. Nu am înțeles niciodată de ce un șef nou presupune înlocuirea tuturor angajaților. Domnul Petre Guran a făcut foarte multe în și pentru Moldova. Schimbarea conducerii ICR Chișinău mă umple de tristețe. Mai ales că o văd nemotivată, fiindcă și-a făcut treaba, iar înlocuirea lui mi se pare doar o despotică dorință de asortare a întregului brad după culoarea vârfului. Tinerii chișinăuieni, cei care ar trebui să conteze, deplâng pe rețelele de socializare îndepărtarea domnului Guran.
Peste alte nedumeriri, eu înțeleg doar atât: s-a schimbat vârful bradului, se schimbă toate globurile. Fiindcă – nu-i așa? – culoarea e dictată de la vârf, iar brazii democratici au ieșit demult din uz.
