Aceste rânduri mi-au fost sugerate de o emisiune de la TRINITAS TV, unde poeta Ana Blandiana vorbea cu niște adolescenți despre credință, patrie, popor. Unul dintre tineri a spus că a citit într-un articol despre noțiunea popor vegetal și ar dori să discute despre ea. Atunci poeta, cu ochi luminoși, a întrebat: „Ce înțelegeți voi prin expresia popor vegetal?” Spre surprinderea mea, adolescenții au decodificat această expresie și au comentat-o.
Popor vegetal? Ce e? Ai văzut vreun copac să se revolte? Să facă revoluții sau vreo altă schimbare? Copacii cresc, se maturizează, apoi resemnați se usucă. Ca și iarba, ca și orice plantă, răsar din sol, dacă au ploaie, și se usucă pe timp de secetă.
Însă cu toate acestea, un fel de popor vegetal dăinuie pe meleagurile R. Moldova. E un popor care nu se revoltă și, chiar dacă medicamentele, alimentele sau serviciile se scumpesc pe zi ce trece, tace și rabdă până la sufocare.
Acest popor vegetal a votat un președinte socialist, care minte din zori până-n neagra noapte a prostiei… Acest popor vegetal permite să i se fure miliardul, iar cei care au participat la furt sărbătoresc în jurul Pomului de Crăciun, în sânul unor familii îndestulate. Ei mai apar, din când în când, pe la ecranele TV și ne promit că, în anul 2018, vom fi și mai fericiți.
Un an a trecut, altul a venit, dar aproape nimic nu s-a schimbat. Afară e prea cald pentru zilele de Crăciun și agricultorii se plâng, căci vor zăpadă și frig. Pe ici-colo înfloresc ghioceii și înmugurește liliacul. Ne bucură, dar înțelegem că e prea devreme. Statul nostru, cu poporul vegetal, a încremenit în toamnă și îi este frică să nu dea gerurile la primăvară, când, zăpăcit, s-ar trezi și ar vedea că anul care a trecut a fost unul ratat.
Anul 2018 este unul special. Românii de pretutindeni vor sărbători Centenarul Unirii. Acest eveniment ar trebui să dureze un an (poate și mai mult). Dacă în România se anunță careva proiecte în această privință, cum ar fi: conferințe, concursuri, spectacole etc., în R. Moldova, independentă și suverană, e tăcere absolută. O tăcere suspectă, care ne dă de înțeles că poporul vegetal se simte bine și așa. De ce să facă „zarvă”, după cum zic unii guvernanți, dacă România oricum ne ajută fără să ne ceară ceva în schimb? Curios lucru se observă: primim ajutoare din România și UE, iar privirile galeșe ne sunt îndreptate spre câmpia rusă, cu un dor nețărmurit de URSS.
Uneori îți vine să-i întrebi pe locuitorii spațiului, numit R. Moldova: unde v-ați pornit, domnilor? Ba spre UE, cu pașapoarte românești, ba spre Rusia, în robia eternă, la munci grele și prost plătite… Un fel de incertitudine cronică, o boală incurabilă a discuțiilor și promisiunilor fără de sfârșit a cuprins poporul vegetal. Deși, am putea delimita două tipuri de oameni în societatea noastră. Unii, care își doresc cu adevărat orientarea spre UE, se aseamănă cu eternii noștri codri, tot vegetali, dar care au protejat dintotdeauna poporul în cele mai grele timpuri. Aceștia au gânduri clare, știu unde și-ar dori să trăiască și de unde vine lumina și prosperarea. Alții, chiar dacă nici n-au trăit în URSS, spun că atunci era mai bine, că toți erau egali, adică săraci. Simplu ca bună ziua, ei nici nu-și dau seama că cei care manipulează poporul vegetal sunt atât de avuți, încât nu le pasă de altceva, decât de fotoliul lor moale și confortabil.
Anume aceștia l-au votat pe Dodon și acum uitați-vă ce spectacol se joacă pentru ei. Un spectacol fără măști, fără diplomație, în care aleșii lor își arată deschis ura față de tot ce e uman. Aleșii se iubesc pe sine, își iubesc și familiile, își arată bogăția și lustrul la TV, iar noi, alegătorii, privim, scrâșnim… și-i votăm iarăși, ca un popor vegetal ce suntem.
Alexandra Tănase
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
