Posturile TV rusești nu fac jurnalism, ci propagandă

De această opinie sunt atât specialiștii în jurnalism din Republica Moldova, cât și cei din Țările Baltice, unde asigurarea securității informaționale este una din prioritățile statului.

Lituania, vecină cu Ucraina, este una dintre țările în care lupta cu propaganda rusească crește direct proporțional cu intensificarea celei din urmă. Bunăoară, în contextul războiului pe care-l duce Rusia în Ucraina, vigilența față de posturile TV rusești difuzate pe teritoriul țării a crescut, iar RTR Planeta și NTV Mir au fost interzise spre difuzare. „Începând cu anii 2000, presa rusă a intrat pe piața europeană rapid și decisiv pentru a-și instaura controlul asupra acestui „teritoriu mass-media” și pentru a beneficia de flexibilitatea și gratuitatea legislației media europene”, afirmă Nerijus Maliukevičius, politolog din cadrul Institutului de Relații Internaționale și Științe Politice de la Universitatea din Vilnius, care consideră că prezența covârșitoare a presei ruse în Țările Baltice nu este decât o strategie geopolitică.

Mai mult, acesta consideră că UE ar trebui să regândească legislația în vigoare pentru a asigura securitatea informațională în statele membre, or Lituania, Letonia și Estonia nu pot să rezolve individual respectiva problemă. „Nu mai e de mult vorba despre libertatea de exprimare și accesul la informație, acestea sunt violate în cel mai grav mod”, declară politologul pentru presa lituaniană.

În același context, la începutul anului curent, scriitorul și jurnalistul rus Alexandr Podrabinek a realizat o analiză a presei ruse. „Pe parcursul anului trecut, guvernul rus a crescut în mod semnificativ presiunea asupra mass-media din țară. Agenția de Supraveghere a Tehnologiilor Informaționale și Mass-Media (Roskomnadzor) a emis numeroase avertismente pentru mass-media independente, care, la rândul lor, au fost nevoite să respecte ascultător ordinele ilegale ale instituției cenzuratoare a Rusiei”. Potrivit scriitorului, majoritatea jurnaliștilor ruși pur și simplu nu valorificau suficient de mult libertatea de exprimare pentru ca să o apere. Merită menționat că articolele lui Alexandr Podrabinek au apărut în Novaia Gazeta, Ezhenedelny Jurnal, Grani.Ru și altele. El este, de asemenea, un disident sovietic binecunoscut și fost deținut politic. În 1977, el a publicat o carte despre represiunile psihiatrice în URSS. Acesta a fost publicat mai târziu în Statele Unite, în limba rusă, și Canada, în limba engleză.

La începutul săptămânii curente, comandantul suprem al NATO a declarat că Occidentul trebuie să depună mai multe eforturi pentru a împiedica Rusia să folosească Internetul ca modalitate de răspândire a propagandei ruse. Generalul Philip Breedlove a declarat că, pe lângă războiul din Ucraina, Vladimir Putin duce un război informațional foarte puternic împotriva Ucrainei.

Așadar, în timp ce Kremlinul își spune poveștile sale bine la TV (care sunt difuzate inclusiv pe teritoriul Republicii Moldova), noțiunea de „jurnalism”, care trebuie să aibă la bază adevăruri și dovezi, a fost ștearsă. Într-o prelegere pentru studenții la jurnalism de la Universitatea de Stat din Moscova, Alexei Volin, ministrul-adjunct rus de Comunicații, a sugerat tinerilor „să înceteze să-și dorească să facă din lume un loc mai bun”. „Trebuie să-i facem pe studenți să înțeleagă care este realitatea. Ei urmează să lucreze pentru El, El le va spune ce să scrie, ce nu, și tot El le va spune cum toate trebuie să arate. El are dreptul să facă asta, fiindcă El este cel care plătește”, a spus ministrul.

Propagandă de calitate LUX

Cele mai recente sondaje realizate pe teritoriul Republicii Moldova arată că cetățenii țării preferă posturile TV ca sursă de informare, iar cele mai populare sunt chiar canalele rusești difuzate la noi. Conform experților autohtoni, o explicație a acestui fenomen este și faptul că produsele de divertisment rusești sunt de o calitate net superioară celor moldovenești. Or, în acestea se investesc sume mari de bani. „Calitatea emisiunilor de divertisment ruse este foarte bună, însă cea a știrilor și a emisiunilor de analiză este proastă și foarte clar montată în această perioadă împotriva Ucrainei și regimului ucrainean”, declară Petru Macovei, director executiv al Asociației Presei Independente.

Nu doar conținutul de divertisment are parte de buget considerabil. Conform Alinei Radu, redactor-șef al publicației Ziarul de Gardă, din punct de vedere jurnalistic produsul media rusesc este foarte prost, din punct de vedere tehnic, însă, televiziunile rusești sunt mai bogate financiar decât cele din Moldova și fac un produs mai strălucitor, mai atractiv decât cel autohton – aici mă refer la emisiunile TV. „Telespectatorul, în special cel neinițiat care nu cunoaște riscurile propagandei, este prins într-o capcană și înghite tot ce i se spune. Nu putem numi material jurnalistic produsul acestora, iar interzicerea acestora nu va însemna nicidecum limitarea accesului la informație. Cu atât mai mult că în Moldova este un exces de posturi TV rusești. Dacă publicul din Lituania are acces la posturi TV europene și are un audiovizual autohton mai dezvoltat, la noi totu-i captivat. Majoritatea canalelor retransmit posturi rusești și nu avem nici un post european transmis la nivel național”, afirmă jurnalista.

Bunăoară, Nadine Gogu, directoarea Centrului pentru Jurnalism Independent, amintește că, anul trecut, a propus ca doar buletinele informative rusești să fie înlocuite, fiindcă concetățenii noștri s-ar fi obișnuit foarte mult cu emisiunile de divertisment rusești. „Ei au bugete mari datorită cărora emisiunile reușesc să țină telespectatorul în fața televizorului și să nu gândească critic, fără ca să-și pună întrebarea dacă trăiesc bine, dacă le ajunge salariul. Eu văd o problemă în faptul că aceste posturi rusești sunt redifuzate pe frecvențele noastre cu acoperire națională. Noi nu trebuie să umplem golurile cu produse din alte țări”, declară aceasta.

Potrivit directorului executiv al Asociației Presei Independente, știrile rusești sunt aproape sută la sută manipulatorii și propagandistice, nu doar despre realitățile din Ucraina, ci și cele din țara noastră. „Sunt susținuți vădit vorbitorii care sprijină apropierea de Rusia, pe când cei care au alte viziuni sunt, în cel mai bun caz – neglijați, și în cel mai rău caz – ridiculizați. Dacă să generalizez, în cazul în care nu este respectat Codul deontologic al jurnalistului, vorbim despre un produs propagandistic și nu jurnalistic”, declară acesta. Totuși, Petru Macovei susține că doar dacă, în urma unei monitorizări, se va constata că pe o perioadă anumită de timp se produce manipularea, propagarea urii și a războiului, instituțiile abilitate vor putea acoperi buletinele de știri și emisiunile de analiză cu produse autohtone sau europene. „Deși, aceste posturi pot fi vizionate în multe alte țări cu democrație avansată, noi trebuie să limităm accesul posturilor străine pe frecvențele naționale. În acest moment, PrimeTV care deține o frecvență națională retransmite Pervîi Canal, iar o frecvență reprezintă un bun public. De altfel, trebuie limitat numărul posturilor TV care nu au semnat Convenția Europeană privind televiziunea transfrontalieră”, adaugă Macovei.

Moldova – groapă de gunoi mediatic rusesc

În pofida unui război informațional dus de Rusia evident pe plan internațional, autoritățile autohtone nu par să se îngrijoreze în acest sens. Alina Radu afirmă că ar trebui să luăm exemplu de la ruși. „Ei au oprit importul de mere din Moldova, fiindcă nu ar fi respectat standardele. Produsul media la fel are un standard, iar noi nu suntem groapă de gunoi. Desigur, dacă acum le-am închide pe toate, ar putea să apară revolte populare, fiindcă autoritățile din ‘91 până în prezent au lăsat telespectatorul să se uite la „Davai pajenimsea” și alte emisiuni ieftine, dar luxoase cumva. Acum omul este dependent. Primul pas care trebuie făcut este să fie explicată propaganda, de ce este de proastă calitate acest produs, asta în paralel cu decizii bine argumentate”, explică Alina Radu.

În cazul interzicerii buletinelor de știri și a emisiunilor analitice rusești nu poate fi vorba nici de limitarea accesului la informație, or acestea nu pot fi numite materiale jurnalistice. „Dacă vorbim despre știrile rusești, este o propagandă curată, manipulare. E un fel de amestec de opinie, de prezentare a poziției autorilor și selectarea experților care susțin poziția autorilor și desigur a Kremlinului. Pluralismul de opinie doar se mimează, asigurând prezența așa-zișilor experți dinafară. Se manipulează și cu imagini, sunt numeroase situații în care se folosește muzică și înregistrări video din arhivă pe fundal pentru a insufla frică populației. Ei nu se documentează, ci doar promovează ideile lor și atacă pe oricine nu le susține poziția”, explică Nadine Gogu.