Demersul de deunăzi al preşedintelui român Traian Băsescu către Comisia Europeană (CE), prin care aceasta e îndemnată să ia în calcul posibilitatea de a susţine, alături de România, trei proiecte de interconectare a infrastructurilor României cu cele ale RM, ne convinge de faptul că Bucureştiul a evaluat deja vulnerabilităţile din trecut şi a trasat obiectivele pentru un viitor mai durabil. Îndemnul de implicare a CE, prin fonduri financiare, la extinderea capacităţii liniei electrice de 400 kW, la construcţia conductei de transportare a gazelor şi a căii ferate europene Ungheni-Chişinău, pe care dl Băsescu l-a mediatizat în ajunul vizitei la Bucureşti a preşedintelui interimar Mihai Ghimpu, este mai mult decât o sugestie a experimentatului politician de la Cotroceni pentru agenda dialogului oficial dintre fraţi. Declaraţia de presă pe care Traian Băsescu a făcut-o imediat după întrevederea cu Ghimpu vine să reconfirme faptul că timpul metaforelor a trecut şi că a venit momentul ca şi Chişinăul, şi Bucureştiul să-şi ajusteze agendele la cea generală europeană, să-şi concentreze eforturile la rezolvarea unor probleme reale care, nesoluţionate, ar putea periclita relaţiile dintre cele două state.
Este oare Chişinăul pregătit pentru o astfel de agendă de lucru? Greu de spus. Pentru că, dacă dimensiunea europeană ar fi prevalat cu adevărat nu doar în mesajul verbal al relaţiilor moldo-române, ci şi în cel aplicativ, azi cele două delegaţii ar fi semnat, de exemplu, un vast program economic transfrontalier bazat pe Acordul privind micul trafic de frontieră. Având ca suport financiar cele 100 mln. euro donate de România şi o sumă aproape echivalentă de care RM ar putea beneficia în cadrul Parteneriatului Estic, acest program economic transfrontalier ar putea deveni primul şi cel mai de nădejde cap de pod al RM spre Europa.
Or, atât timp cât sperăm că problema RM va putea fi rezolvată doar din contul eliminării sârmei ghimpate, al redobândirii accelerate a cetăţeniei române sau al creşterii numărului de studenţi (care nu mai revin de la studii) şi nu ţinem cont de faptul că locuitorii de pe malul Prutului „prind a uita cum arată banii”, vorba lor, şi nu au cu ce se deplasa la Chişinău ca să depună dosarul pentru permisul de mic trafic, nu vom putea merge „împreună în Europa”. Căci ne va fi foarte greu să convingem cetăţenii RM să meargă încolo fără ca să-şi ia şi pământul de aici cu ei.
