Predarea religiei între „da” şi „nu”

La Chiştelniţa chiar fusese amenajat nu cabinet special în acest scop. După cum ne-a relatat Marian Boldescu, protopopul de Teleneşti, studierea opţională a religiei a demarat acum şapte ani. Părintele a precizat că, în mai bine de 20 din cele 33 de şcoli din raion, preoţii predau opţional religia în clasele primare. O fac în anumite zile, fără remunerare, dar, precum spune protopopul, asta nu are vreo importanţă. Deşi nu-i o cerinţă obligatoare, copiii frecventează aceste lecţii. Părintele Marian a enumerat şi satele în care religia este predată mai de mult: Chiştelniţa, Verejeni, Văsieni, Mândreşti, Ciulucani. Întrevederea celor doi mitropoliţi cu conducerea ţării, la care s-a vorbit despre introducerea religiei ca obiect de studiu la începutul noului an şcolar, a fost primită cu bucurie de către cler. Dar protopopul susţine că e necesar de elaborat anumite îndrumări metodice, altminteri, pentru un preot care nu are pregătire pedagogică, predarea noului obiect va fi una foarte dificilă.

Ion Negrescu, şeful Direcţiei generale de învăţământ Teleneşti, este de altă părere:
– Nu poate fi introdusă o disciplina nouă de studiu în condiţiile în care nu avem cadre cu profilul pedagogic respectiv. Într-adevăr, religia este predată în mod opţional, dar copiii sunt învăţaţi lucruri creştineşti obişnuite – a-şi face cruce, a spune o rugăciune, a respecta cele zece porunci creştine… Alta trebuie să fie abordarea studierii religiei, cu o orientare filosofică, dacă doriţi, dar majoritatea preoţilor nu sunt pregătiţi pentru asta.

Andrei Cibotaru, fost director la şcoala de opt ani din Ciulucani în anii ’90, ne-a spus că el însuşi a predat un timp istoria religiilor, din cauză că preotul din localitate, deşi îşi cunoştea bine misiunea de mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, pur şi simplu nu era gata să facă faţă sarcinii puse. Lucrul acesta, consideră el, ar putea să-l facă mai bine absolventele Academiei de Teologie, cu pregătire pedagogică.
– La noi, religia este predată în clasele primare, ne spune Maria Popa, directoarea Liceului teoretic din Ţânţăreni. Părintele Leonid Condrea face faţă destul de bine. Totuşi, credem că aceste lecţii trebuie să fie făcute nemijlocit în biserică, dar să se ţină cont de opţiunea părinţilor, căci, de la un timp, satele noastre au devenit multiconfesionale.

Olga Brădescu, 77 ani, din Ţânţăreni, îşi aminteşte că în şcoala primară românească, unde a reuşit să înveţe doi ani, se învăţa religia, lecţiile fiind predate de preotul din sat. Copiii de confesiune mozaică aveau lecţii cu rabinul sau cantorul sinagogii din satul vecin. Părintele avea pregătirea respectivă. Dumneaei subliniază că anume acelui preot îi datorează iniţierea în credinţa ortodoxă pentru toată viaţa.
– Mă bucur că Biserica Ortodoxă, majoritară, reuşeşte să obţină predarea religiei în şcoală, dar cred că trebuie s-o facă frumos, spune părintele Klaus Kniffki, parohul Bisericii romano-catolice din Orhei, neamţ de origine.

În Germania, studierea religiei în şcoală este stipulată în constituţia ţării. Părinţilor li se cere să facă o opţiune, fie pentru confesiunile catolică sau luterană, fie pentru un curs de etică pentru copiii şi adolescenţii care nu împărtăşesc nicio confesiune. La predarea religiei în şcoli sunt admişi preoţi care au studiat special pedagogia. Preoţii au o pregătire pur bisericească, ceea ce este prea puţin. E important ca aceşti preoţi să-i inveţe pe copii deprinderile unui comportament sănătos, civilizat, în spiritul virtuţilor creştine.

Majoritatea părinţilor cu care am stat de vorbă acceptă ca copiii lor să înveţe religia în şcoală. E absolut necesară această oportunitate, deoarece se întâmplă ceva grav astăzi cu sufletul adolescentului…