Presa și discursul oficial din regiunea transnistreană promovează, la final de an, o imagine de stabilitate internă, grijă socială și funcționare eficientă a instituțiilor, în pofida contextului regional marcat de războiul din Ucraina, tensiunile dintre Chișinău și Tiraspol și schimbările geopolitice. O analiză realizată de Ziarul de Gardă arată că această imagine contrastează puternic cu realitatea și face parte dintr-o strategie informațională menită să ascundă vulnerabilitățile regimului de la Tiraspol.
Potrivit analizei, criza este prezentată aproape exclusiv ca fiind generată de factori externi, în timp ce autoritățile de facto sunt descrise drept un scut protector pentru populație. Instituții precum Sovietul Suprem, guvernul și ministerele sunt reflectate constant ca fiind active și responsabile, cu accent pe inițiative sociale și administrative.
În spațiul mediatic din stânga Nistrului sunt promovate frecvent informații despre programe sociale pe termen lung, inclusiv în domeniul sănătății și al protecției copiilor. În paralel, modificările legislative sunt prezentate ca pași firești de consolidare a „statalității”, de la introducerea unor amenzi automate pentru pietoni până la acordarea automată a așa-numitei cetățenii transnistrene copiilor născuți în regiune.
Un alt element central al narațiunilor oficiale este stabilitatea economică. Banca Republicană Transnistreană anunță constant menținerea cursului fix al rublei locale, iar guvernul de facto este creditat cu măsuri menite să atenueze presiunea financiară asupra populației, inclusiv distribuirea uniformă a plăților pentru încălzire și achitarea salariilor din sectorul public. În perioada sărbătorilor, marii actori economici locali sunt prezentați drept susținători sociali, prin plăți unice acordate pensionarilor.
Presa din regiune acordă o atenție sporită și temelor legate de ordine publică. Activitatea structurilor de forță este reflectată prin relatări despre operațiuni speciale și acțiuni preventive, acestea fiind prezentate ca dovezi ale controlului și siguranței, nu ca simptome ale unor probleme sistemice.
În paralel, fluxul de știri este completat de materiale despre evenimente locale, inițiative civice și activități culturale, care construiesc o imagine de viață cotidiană normală, în care criza pare îndepărtată sau absentă.
Conflictul din Ucraina este reflectat aproape exclusiv prin imagini de colaps social și instituțional. Presa pro-Tiraspol promovează materiale care descriu mobilizarea ca fiind ilegală și violentă, iar conducerea de la Kiev este prezentată drept coruptă și controlată din exterior. Totodată, sunt propagate narațiuni potrivit cărora Occidentul ar pregăti o pace impusă, iar războiul s-ar apropia de final în condiții favorabile Federației Ruse.
Republica Moldova este prezentată ca un stat ostil și destabilizator. Politicile Chișinăului sunt descrise ca fiind anti-ruse, iar autoritățile moldovenești sunt acuzate de presiuni asupra locuitorilor din stânga Nistrului, inclusiv prin relatări despre presupuse abuzuri la punctele de control sau la aeroportul din Chișinău.
În contrast, Rusia este prezentată ca garant al păcii și stabilității regionale. Declarațiile liderilor de la Kremlin sunt reflectate pe larg, iar „succesele militare” sunt invocate ca argumente ale inevitabilității unui deznodământ favorabil Moscovei.
Experții consultați de Ziarul de Gardă avertizează că această imagine de stabilitate este una construită artificial. Potrivit Irinei Tăbăranu, cofondatoare a platformei Zona de Securitate, discursul oficial transferă constant responsabilitatea asupra factorilor externi pentru a masca problemele interne, inclusiv fragilitatea economică, criza energetică și pierderea legitimității.
Aceeași concluzie este susținută și de Promo-LEX. Avocatul Vadim Vieru afirmă că narațiunea „cetății asediate” este construită deliberat, iar monitorizările organizației indică un nivel ridicat de propagandă în presa oficială din regiune. În acest context, scăderea semnificativă a veniturilor bugetare este compensată, la nivel discursiv, prin proiectarea vinovăției în exterior.
Potrivit experților, participarea redusă la recentele alegeri organizate de regimul de la Tiraspol reflectă o criză profundă de legitimitate. Absența masivă de la vot și opțiunea „împotriva tuturor” sunt interpretate ca forme de protest tăcut ale unei populații care nu mai are încredere în autoritățile de facto și nu își mai vede viitorul în cadrul actualului sistem.
