Președinți metaforici

Deocamdată din spoturile electorale apărute la noi în toamna aceasta am înțeles că toți ne promit să crească economia, dar nimeni nu sugerează cum. După acest prim angajament, promisiunile se împart: cu Europa înainte, cu Federația Rusă înapoi.

Dodon ne face să murim de râs. În primul său spot se adresează tinerilor: „Astăzi în fața voastră e deschisă întreaga lume, cutezați, învățați, călătoriți, traversați frontiere și meridiane!". Da, acesta este îndemnul lui Igor Dodon către tineri. Pare incredibil, păi cine, domnule Dodon, a deschis frontierele pentru tineri? PSRM? Federația Rusă?

Al doilea spot e la fel de incredibil: „Candidatul nostru cunoaște bine ce doresc oamenii". Am impresia că e vorba de Moș Crăciun. Care ne va îndeplini dorințele fără să îi mai trimitem scrisori. Apoi, după segmentul cu Moș Crăciun, urmează o schimbare de atitudine la fel de halucinantă: „Poporul nostru a fost mereu unit prin aceeași credință (…). Ortodoxia și bunele relații cu Federația Rusă". Există un element de jargon de pe străzile Chișinăului pe care nu îmi permit să îl rostesc, dar totuși, ați înnebunit cu totul?

Să începem lecțiile de istorie ca să îi explicăm lui Dodon care popor a fost unit prin aceeași credință. Să vorbim despre Mitropolia Țării Moldovei recunoscută oficial de Patriarhia Ecumenică în 1401, pe vremea lui Alexandru cel Bun. Sau de Biserica Ortodoxă a Ucrainei pe care subordonata Rusiei din Chișinău nu își permite să o recunoască. Poporul (la singular, cum spune spotul!) unit prin ortodoxie e cel român. Iar bunele relații au venit în 1812 ca să despartă această unitate și să avem două Mitropolii ale Moldovei, câte una pe fiecare mal al Prutului, una românească și alta rusească.

E treaba lui Dodon ce își dorește și toți cei care îl susțin sunt liberi să o facă, dar să nu mai umble ca în URSS cu falsificarea istoriei. Chiar așa? Singurul element de campanie electorală e falsificarea istoriei? E mai mult decât penibil. Să o arzi cu rușii și ortodoxia când mai trăiesc încă bătrânii de la sate care și-au văzut bisericile închise de ateiștii sovietici.

Dar să trecem mai departe. La final Dodon ne trântește promisiunea, metaforică și ea, că nu e specificat nimic concret acolo: Moldova are viitor! Sigur că are, asta știm cu toții, doar că nu ne dăm încă seama cât de sumbru va fi.

Atâtea prostii în campania electorală de ne doare capul. Cred că n-ar strica să luăm la rând spoturile electorale și să le discutăm săptămânile viitoare ca și pe cele ale lui Dodon. E suficient să mai amintesc că Dumitru Ciubașenco își face campanie folosindu-se de imaginea negativă a lui Plahotniuc. După care nu promite nimic: ci ne spune cât de persecutat e bietul Ciubașenco. Iar Marian Lupu, în aceeași manieră, se laudă cu reforme, dând imagini cu Vlad Filat în arest. Ba ne mai arată și cum primește Filat „zama" în celulă. Deci atât Ciubașenco, cât și Lupu vor să câștige alegerile pentru că ei ne arată în spot personajul negativ al Moldovei.

Ah, și totuși, în încheiere nu mă pot abține: dacă Dodon o face pe Moș Crăciun, Marian Lupu se crede duhovnicul națiunii: el aude, ascultă și rezolvă! Mare promisiune, n-am ce zice! Mai bine să alegem noi un președinte care să muncească. Să lăsăm confesiunile pentru duhovnici, iar dorințele noastre să i le scriem direct lui Moș Crăciun.