În perioada 15-18 martie, la Paris a avut loc Salonul de Carte „Livre Paris”, un loc de întâlnire devenit inconturnabil pentru autori, editori, traducători și publicul cititor. Evenimentul s-a desfășurat sub semnul Europei, bătrânul continent și literatura sa bucurându-se de o atenție deosebită. În cea mai vizitată porțiune a pavilionului, a fost amenajată Scena Europa – un loc unde s-au succedat prezentări ale literaturii țărilor europene participante, dar, mai ales, dezbateri pe subiecte de interes major și de actualitate.

Rolul scriitorului și al intelectualului în combaterea curentelor de gândire populiste și extremiste, noile amenințări la adresa păcii sociale la nivelul întregului continent, ce înseamnă astăzi să fii intelectual angajat și care sunt noile moduri de manifestare a acestei trăsături. Acestea au fost unele dintre subiectele importante, abordate în cadrul discuțiilor ce au avut loc în prezența unui public numeros și implicat în schimburile de opinii.

Printre țările invitate la Salonul de Carte „Livre Paris”, România a avut o prezență remarcabilă, pusă în valoare atât prin calitatea estetică a standului montat cu ajutorul Institutului Cultural Român de la Paris, cât, mai ales, prin înalta ținută intelectuală a invitaților săi. Pe parcursul celor patru zile, pe standul României, s-au desfășurat aproape încontinuu mese rotunde, dezbateri tematice și prezentări de carte.

Poezia poate fi tradusă cu singura condiție ca traducătorul să fie poet

„Limba Europei este traducerea”. Cu acest citat din Umberto Eco a fost intitulată seria de trei dezbateri despre traduceri, moderate de Bogdan Ghiu, la care au participat mai mulți traducători cunoscuți în limba franceză: Florica și Jean-Louis Courriol, Nicolas Cavaillès, Mirella Patureau și alții. Prin munca acestora, literatura scrisă în spațiul românesc devine accesibilă publicului cititor francofon, iar succesul de care se bucură aceste traduceri în țările francofone reafirmă apartenența literaturii românești la spațiul european. Traducerea a depășit de mult dimensiunea unui act eminamente tehnic, transformându-se într-o modalitate prin care devine posibilă comunicarea între realități și percepții diferite ale acestora, se construiesc conexiuni umane, se înfiripă acel sentiment atât de necesar pentru construcția și consolidarea unei identități europene.
Un tur de orizont impresionant al poeziei românești contemporane a fost efectuat în cadrul unei prezentări moderate de către tânăra poetă și traducătoare româncă, stabilită la Paris, Linda Maria Baros, care i-a avut în calitate de invitați pe câțiva dintre cei mai cunoscuți și apreciați poeți români: Dinu Flămând, Matei Vișniec, Rodica Drăghincescu și Cosmin Perta, precum și pe traducătorul francez Nicolas Cavaillès. În cadrul evenimentului, s-a încercat – și s-a reușit, prin puterea probei contrariului, efectuată chiar la fața locului, prin lecturi – demontarea mitului conform căruia „poezia nu poate fi tradusă cu adevărat dintr-o limbă în alta”. Fiind, mai întâi de toate, expresia unei trăiri autentice, poezia poate fi tradusă, dar cu singura condiție ca traducătorul să fie el însuși poet. Rare, dar absolut excepționale, sunt cazurile în care poeții scriu versuri sau le traduc în două limbi diferite. Din fericire, avem în literatura română și astfel de exemple.

Petre Răileanu despre avangardele din România

„Avangardele în România – Căruța și calul-vapor” este titlul unei lucrări (Ed. „Non Lieu”, Paris, 2018), în care Petre Răileanu prezintă istoria avangardismului românesc, care își începea marea sa aventură undeva în inima Europei cu ceva mai mult de un secol în urmă. Mai mult decât un „catalog” sau un „almanah” al avangardismului, lucrarea scrisă în limba franceză este bazată pe prezentarea și decriptarea (atunci când este necesar) a celor mai importante contribuții ale poeților români de avangardă. Cartea este ilustrată cu imagini de arhivă de bună calitate, care trasează cele mai importante momente din viața acestor autori, inițiatori ai unui nou mod de a face și de a gândi literatura din prima jumătate a secolului al XX-lea: fotografii din colecțiile personale și de la evenimente publice, xerocopii ale paginilor de reviste literare, editate de avangardiști, imagini ale volumelor publicate de aceștia etc. Prezentată de autor, comentată de editorul francez Michel Carassou și de moderatorul discuției Felix Nicolau, „Avangardele în România” este o formidabilă trecere în revistă a curentelor avangardiste – dadaismul, constructivismul, suprarealismul – și a celor mai importante aspecte ale vieții creatorilor acestor moduri nonconformiste de abordare a fenomenului literar.

Realitatea românească, discutată în cadrul Salonului

„De la Est la Vest, de la Vest la Est”. În acest mod sugestiv a fost intitulată discuția literar-istorică, la care au participat scriitorii Adrian Cioroianu, Adriana Babeți și Robert Șerban, traducerea fiind asigurată de jurnalista Iulia Badea-Guéritée. În cadrul mesei rotunde, autorii au prezentat câteva crâmpeie ale realității românești din prezent sau din istoria recentă, legate inclusiv de marcarea Centenarului Marii Uniri pe parcursul anului trecut. Au fost puse în discuție și aspecte legate de „europenitatea” spațiului cultural românesc, rolul literaturii contemporane în transmiterea atașamentului față de spațiul european și modul în care un intelectual, care a depășit paradigma „rezistenței prin cultură”, poate contribui la o modernizare continuă a societății în care trăiește și în care își îndeplinește misiunea de gardian al valorilor imateriale.
Discuția referitoare la situația României de astăzi a continuat în cadrul mesei rotunde „30 de ani după decembrie 1989 – înapoi spre viitor, deschidere spre Europa”, moderată de Jean-Yves Potel, cu participarea Magdei Cârneci, Gabrielei Adameșteanu și a lui Nicolas Cavaillès. Protagoniștii dezbaterii s-au referit în special la amintirile lor personale, legate de Revoluția din decembrie 1989, depănând șirul amintirilor și al deziluziilor, care au luat foarte repede locul entuziasmului și a optimismului cauzat de revolta populară ce a răsturnat regimul comunist din România. Rolul femeilor intelectuale în acele procese a fost pus în valoare prin relatarea unor episoade, trăite de către cele două scriitoare participante la discuție, dar și prin evocarea implicării în acele evenimente a Anei Blandiana și a Doinei Cornea. Scriitorul Stelian Tănase, prezent în sală, a amintit despre faptul că anumite procese, începute în decembrie 1989, nu sunt finalizate nici astăzi și că ieșirea din trecutul comunist nu poate fi definitivă atât timp cât nu este afirmat caracterul ireversibil al procesului de europenizare al spațiului românesc. Riscurile și amenințările la adresa acestui proces de integrare se fac simțite și în prezent, îndeosebi în contextul unor involuții regretabile care se fac simțite în discursul și în acțiunile cotidiene ale clasei politice românești.

Iulian Ciocan s-a bucurat de atenția organizatorilor

Parte integrantă a culturii românești, și literatura scrisă în R. Moldova a fost prezentă la ediția din acest an a Salonului „Livre Paris 2019”. În acest sens, este de remarcat faptul că Iulian Ciocan a fost selectat pentru „Fețe noi – avangarda literaturii europene a secolului XXI” – o expoziție a portretelor mai multor zeci de autori, care s-au făcut remarcați în ultimii ani în Europa. Așa cum menționa panoul informativ al expoziției, „împreună, aceste fețe noi formează portretul unei literaturi europene multiple”.

Printre scriitorii basarabeni, care au vizitat sau au fost invitați la standul României de la Salonul „Livre Paris 2019”, remarcăm prezența criticilor literari Mircea V. Ciobanu și Maria Șleahtițchi, a scriitoarelor Mihaela Perciun și Claudia Partole, a poetului Grigore Chiper și a altor autori.
Ca și în anii trecuți, prezența românească la Salonul „Livre Paris 2019” a fost una completă și diversă, temele puse în discuție în cadrul celor patru zile de desfășurare a evenimentului, fiind de real interes pentru toți vizitatorii, inclusiv pentru publicul francez.