Noul sistem planetar a fost denumit Kepler-47 şi este situat în constelaţia Cygnus, la circa 5.000 de ani lumină de Terra. Este compus dintr-o pereche de stele care trec una pe lângă alta la un interval de 7,5 zile.
O stea este asemenea Soarelui, în timp ce cealaltă atinge doar o treime din mărimea perechii sale şi emite de 175 ori mai puţină lumină.
În jurul acestor stele orbitează o planetă interioară al cărei diametru este de trei ori mai mare decât al Terrei, precum şi o altă planetă exterioară care este puţin mai mare decât Uranus.
Planeta interioară, denumită Kepler-47b face o rezoluţie completă la 49 de zile, în timp ce planeta exterioară Kepler-47c, are nevoie de 303 zile. Orbita planetei exterioare este situată în aşa-numita „zonă locuibilă”, o zonă din jurul unei planete, unde nu este prea rece sau prea fierbinte pentru ca apa sub formă lichidă să persiste pe suprafaţa planetei respective.
Cu toate că în apropiere este o planetă gigantică gazoasă, unde viaţa este puţin probabilă, noua descoperire demonstrează că aceste planete circumbinare pot exista în zone locuibile. Un singur sistem circumbinar a mai fost descoperit ulterior, dar acesta este primul exemplu de mai mult de o singură planetă în apropierea unei perechi de stele.
Se crede că perturbaţiile gravitaţionale generate de stelele binare fie că pot „arunca” planetele din sistem, fie că le pot trimite spre coliziuni devastatoare.
„Kepler-47 ne arată că arhitectura tipică planetară, cu planete multiple în orbite coplanare, se poate forma în jurul a două stele. Am învăţat că planetele circumbinare pot fi precum planetele din sistemul nostru solar, dar cu doi sori”, declară Joshua Carter din cadrul Centrului de Astrofizici Harvard-Smithsonian.
