Iscăliturile fostului poliţist din „Fulger” şi bodyguard al lui Oleg Voronin, Ghenadie Scripcaru, de pe actele de dare în arendă a 700 hectare din pădurile Ţiganca şi Rotunda firmei „Biotex-com”, contra unei sume simbolice, nu trezesc dubii procurorilor de la Anticorupţie, chiar dacă şi un şcolar ar observa cu ochiul liber că sunt făcute de o altă mână. De cealaltă parte, procurorii de la Cahul, care au gestionat dosarul pe faptul omorului lui Scripcaru, nu văd legături între falsificarea semnăturilor decedatului şi asasinarea sa, considerând că bodyguardul a fost ucis de doi tineri care au vrut să-i fure maşina…

În martie 2011, TIMPUL scria (vezi „Firma lui Oleg Voronin a fost condusă de un cadavru”) că Ghenadie Scripcaru şi-a vândut firma la 27 martie 2008, adică cu trei zile înainte de a fi ucis în circumstanţe suspecte, rămânând ca director oficial încă doi ani după deces. În ziua apariţiei articolului nostru, procurorul general, Valeriu Zubco, s-a autosesizat şi a creat un grup de lucru pentru cercetarea cazului. Mai târziu, Margarita Malcoci, fosta contabilă a firmei şi persoana care ar fi cumpărat firma de la Scripcaru, a atacat TIMPUL în judecată, solicitând 40 de mii de lei cu titlu de prejudiciu moral.

Dosarul Malcoci-TIMPUL, scos de pe rol. Malcoci, învinuită de uz de fals

Lucrurile au luat o altă întorsătură după ce, la solicitarea CCCEC, Centrul Naţional de Expertize Judiciare a stabilit că semnăturile lui Scripcaru de pe actele datate cu 27 martie sunt falsificate. Procuratura Anticorupţie (PA) a pornit o urmărire penală pe acest caz, învinuind-o pe Margarita Malcoci de uz de fals. Astăzi, dosarul respectiv se află deja în judecată. La rândul lor, reprezentanţii „Biotex-com” au încetat să se prezinte la şedinţe în procesul civil contra TIMPULUI şi, în consecinţă, cauza a fost scoasă de pe rol.

Se părea că toate astea ar fi trebuit să conducă la revizuirea dosarului penal pe faptul omorului lui Ghenadie. Cu atât mai mult, cu cât şi alte semnături de-ale sale – cele de pe actele de dare în arendă a pădurilor Ţiganca şi Rotunda, încheiate la 10 martie 2008 – diferă clar de cele originale. Pentru că aici volens-nolens apare o ezitare: nici nu ştii cum Scripcaru ar fi refuzat să se bage într-o astfel de tărăşenie, iar după ce a aflat că altcineva a semnat în locul său, l-ar fi avertizat pe Voronin să nu se joace cu focul. Se cerea o verificare necondiţionată a situaţiei, care însă nu a avut loc…

Procurorii nu văd sau se prefac că-s orbi…

Despre semnăturile de pe contractul Ţiganca şi Rotunda am scris şi noi în repetate rânduri, fără să credem că procurorii vor da dovadă de atâta incompetenţă sau rea-voinţă încât să ignore verificarea legalităţii lor. Procurorul Adrian Popencu, conducătorul urmăririi penale pe dosarul Malcoci, susţine că a solicitat cercetarea grafologică doar a semnăturilor lui Scripcaru din 27 martie 2008 care, presupune el, au fost făcute după omor. În ceea ce ţine de iscăliturile de pe contractul „pădurilor lui Voronin”, Popencu ne-a dat de înţeles că aceasta nu intră în competenţa sa, fiindcă dosarul Ţiganca se află în gestiunea colegului său Roman Statnâi. Însă acesta, spre uimirea noastră, ne asigură că nu observă vreo diferenţă între originalul semnăturii lui Scripcaru şi iscălitura de pe contractul cu pricina: „N-au apărut dubii referitor la legalitatea semnăturii, deoarece contractul a fost încheiat la 10 martie, iar Scripcaru a fost asasinat în ultima zi a acelei luni”. Deşi i-am atras atenţia că diferenţa este uluitoare, Statnâi a rămas pe aceeaşi poziţie: „Dvs. aşa consideraţi, dar contractul este semnat de Scripcaru”.

Realmente, semnăturile de pe contractul de arendă a pădurilor se aseamănă mai mult cu cele din 27 martie 2008, care s-a constatat că sunt false, decât cu cele ale lui Scripcaru. De pildă, Ghenadie semna repede şi înscrisul conţinea în partea de sus două linii ridicate, întoarse în semn de oval sau cerc. Şi colţul de jos, din dreapta, al semnăturilor, avea aceeaşi formă. Pe când cele falsificate sunt făcute atent, iar ovalele din partea de sus sunt de regulă depărtate spre dreapta, luând deseori formă de unghi. Mai bine zis, semnăturile nu mai par rotunde, ci ascuţite. Iar partea inferioară a literei G, întinsă mult în jos sub formă de oval sau triunghi pe semnăturile false, nu era evidenţiată nici câtuşi de puţin de către Scripcaru.

Semnăturile efectuate în numele lui Ghenadie Scripcaru pe setul de acte cu privire la vinderea a 85% din cota-parte a "Biotex-Com", din 27 martie 2008, care s-a stabilit că sunt false

…şi nu cer revizuirea dosarului cu privire la omor

Acum două săptămâni, procurorul la nivelul Curţii de Apel Cahul, Leonid Turculeţ, a anunţat într-o conferinţă de presă sentinţa instanţei în dosarul penal cu privire la omorul bodyguardului lui Voronin-junior. Cei doi inculpaţi, Ivanov (Duminică) Roman (a.n. 1982) şi Axentii (Duminică) Dumitru (a.n. 1987), au fost condamnaţi de Curtea de Apel Cahul la câte 22 de ani de puşcărie. Potrivit procurorului, în noaptea crimei, Scripcaru, aflându-se la Ceadâr-Lunga, ar fi adormit în maşină, aşteptându-şi doi prieteni care intraseră într-un bar. În acest timp, Ivanov şi Axentii au apărut la faţa locului şi, intenţionând să-i fure maşina, l-au înjunghiat pe fostul poliţist, în ciuda faptului că acesta era înarmat şi avea o pregătire fizică de invidiat. Apoi i-au luat automobilul şi au dispărut.

Semnăturile originale ale lui Ghenadie Scripcaru

De la bun început, conferinţa a trezit întrebări. De ce se face publică sentinţa Curţii de Apel, dar nu rezultatele urmăririi penale sau decizia instanţei superioare – a Curţii Supreme de Justiţie? Cunoscând unele dedesubturi ale acestui caz, nu putem să nu admitem că astfel s-a încercat să i se pună punct. „Am informat serviciul de presă despre decizia adoptată şi ei mi-au spus că ar fi bine să organizăm o conferinţă de presă, fiindcă cazul este de o rezonanţă sporită”, explică Turculeţ. Întrebat de ce n-a solicitat revizuirea procesului penal după apariţia unor circumstanţe noi şi importante, cum ar fi falsificarea semnăturilor victimei înainte de omor şi care ar putea avea legătură cauzală cu decesul, Turculeţ nu a găsit un răspuns clar: „Noi ne-am axat strict pe omorul lui Scripcaru şi însuşirea prin tâlhărie a automobilului. Şi nu există legătură între dosarul de omor şi cel civil, cu privire la Ţiganca, nici cel cu privire la uz de fals. Sunt dosare separate, care au o oarecare tangenţă, dar nu se influenţează reciproc din punct de vedere procesual”. Procurorul consideră că sentinţa prevede „o pedeapsă echitabilă”, deoarece omorul a fost săvârşit premeditat, în scopul „însuşirii automobilului”, dar nu a fost efectuat la comandă.

Semnăturile în numele lui Scripcaru de pe contractul de arendare a pădurilor Ţiganca şi Rotonda şi de pe alte acte referitoare la aceeaşi tranzacţie

Popuşoi nu mai răspunde la citaţii

Situaţia cu dosarul Ţiganca pare a fi şi mai încurcată, după ce celălalt semnatar al contractului, ex-directorul general al „Moldsilva” Anatol Popuşoi ignoră în mod repetat citaţiile procurorilor. Roman Statnâi afirmă că l-a invitat deja de câteva ori pentru a-l pune sub învinuire, însă Popuşoi nu se prezintă. Menţionăm că acesta este acuzat de prejudicierea bugetului de stat în proporţii deosebit de mari, abuz de putere şi neglijenţă în serviciu în urma semnării contractului de arendare a celor două păduri.

În atare situaţie, ne abţinem să aducem procurorilor oarecare acuzaţii, ci aşteptăm un răspuns clar la următoarele întrebări. Cine este interesat ca dosarul penal pe faptul omorului să fie finisat fără a fi revizuit după apariţia unor circumstanţe ce ar putea agrava învinuirea? Cum se face că procurorii nu văd sau se fac a nu vedea nimic dubios în semnăturile suspecte ale lui Scripcaru de pe actele de dare în arendă a celor 700 ha din pădurile Ţiganca şi Rotunda? Faptul că acestea sunt dosare separate pare a fi, în cazul dat, mai degrabă o poveste pentru copii decât un argument pentru procurori. Şi avocatul Vitalie Nagacevschi consideră că procurorii trebuiau să verifice obligatoriu dacă există sau nu legături între dosarele menţionate. „Dacă există un fals constatat, deja apare problema. Iar în asemenea circumstanţe, chiar dacă dosarul e terminat cu o sentinţă definitivă, el trebuie revăzut, ceea ce ar putea duce la schimbarea esenţială a condiţiilor”, precizează avocatul. În acest sens, TIMPUL solicită procurorului general, Valeriu Zubco, să dispună el însuşi o expertiză grafologică a semnăturilor regretatului Scripcaru de pe contract şi celelalte documente cu privire la arendarea „pădurilor lui Voronin”, dacă subalternii săi nu observă ceea ce se vede de la o poştă.

„Biotex-com”, o afacere a familiei Voronin

Firma „Biotex-com” a fost fondată la 31 iulie 2002 de către Oleg Voronin şi Alexandru Sisterov. Ghenadie Scripcaru a fost fondator şi administrator la acest SRL din anul 2004 până la 31 martie 2008, când a fost omorât. Cu trei zile înainte de crimă, la 27 martie 2008, CÎS a înregistrat un contract prin care Scripcaru îi vindea contabilei Margarita Malcoci 85% din cota-parte a firmei. Actele cu privire la tranzacţia respectivă nu au fost cusute la dosarul firmei până în 2011, când TIMPUL s-a interesat de aceasta. Oricum, decedatul a rămas în funcţie de director până în 2010, când Procuratura Generală a pornit un dosar pe faptul arendării pădurilor Ţiganca şi Rotunda de către „Biotex-com”. Amintim că această firmă are acţiuni la „FinComBanc”, la care Oleg Voronin este preşedinte al Consiliului de administrare, şi activează pe aceeaşi adresă – str. Vasile Alecsandri 79 -, unde figurează şi celelalte firme ale familiei Voronin. Presa a mai scris că firma a fost implicată într-o reţea de trafic cu ovule şi mame-surogat. Acum câţiva ani, Vladimir Voronin a declarat jurnaliştilor că pădurea Ţiganca este luată în arendă de familia sa, ceea ce confirmă că „Biotex-com” lucrează în interesele liderului comunist.