Proiectul Codului Educaţiei – o diversiune camuflată în sistemul educaţional

Vasile Bahnaru,
dr. hab. în filologie

Toate intenţiile egoiste şi meschine sunt ambalate, de regulă, în termenii cei mai seducători, mai atractivi, urmărindu-se doar ademenirea masei de consumatori – tot aşa cum căile ce duc spre Infern sunt pavate excelent, anticamera acestuia având aspectul unui punct de agitaţie comunistă (să ne amintim de povestea Ivan Turbincă a lui Ion Creangă, în care Infernul este prezentat ca fiind Paradisul celor păcătoşi). În acest context, intenţionez să prezint unele marginalii la proiectul Codului Educaţiei al Republicii Moldova, care urmăreşte să înglobeze principiile conceptuale ale educaţiei şi învăţământului de diferite niveluri şi să stipuleze mecanismele de funcţionare a acestora, în vederea asigurării unui cadru juridic adecvat modernizării şi dezvoltării în continuare a sistemului de educaţie din RM.

Toate bune şi mai bune în preambulul acestui proiect de lege (ca şi în anticamera Infernului)! Mai mult, se declară cu emfază că proiectul respectiv „e elaborat atât în lumina unor documente şi prevederi ce reglementează activitatea organismelor şi instituţiilor corespunzătoare din domeniul de referinţă pe plan european (şi mondial), cât şi în baza analizei experienţei acumulate în ultimele decenii în republică” şi „tinde astfel spre armonizarea sistemului educaţional din RM cu cele similare din ţările cu experienţă bogată în domeniu, racordându-l, înainte de toate, la prevederile Convenţiei de la Bologna”. Dar una e să declari şi cu totul altceva să realizezi, întrucât, la o analiză a intenţiilor adevărate, de profunzime ale autorilor acestui proiect, constatăm cu stupoare că el nu numai că nu se bazează pe legile similare sau adiacente din RM, dar chiar le anulează sau le subminează. Astfel, citind cu atenţie textul proiectului, ajungi, volens-nolens, la concluzia că autorii lui fie că nu sunt informaţi despre existenţa Codului cu privire la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldova nr. 259-XV din 15.07.2004 publicat în Monitorul Oficial al RM nr. 125-129/663 din 30.07.2004, fie că îl ignoră în mod intenţionat.

Dacă este adevărată ultima ipoteză, prevederile Codului şi perspectivele funcţionării lui vor avea un impact dezastruos nu numai asupra sistemului instructiv-educativ, ci şi asupra activităţii de cercetare-inovare. În principiu, proiectul Codului Educaţiei rezervă toate atribuţiile de cercetare Ministerului Educaţiei, ca şi cum ministerul în cauză ar fi soluţionat toate problemele educaţiei şi nu-i rămâne decât să se mai joace puţin de-a ştiinţa, făcând abstracţie totală de existenţa Academiei de Ştiinţe a Moldovei (AŞM), a sistemului de formare a specialiştilor de înaltă calificare prin doctorat şi post-doctorat etc. Se creează impresia că în RM nu există nimic ce ar ţine de ştiinţă şi se cere ca totul să fie edificat pe loc viran de „marii templieri” ai Codului Educaţiei. Este inexistent pentru „iluştrii” constructori ai palatelor de nisip şi Consiliul Naţional pentru Atestare şi Acreditare (CNAA), care urmează a fi înlocuit de o fantomatică „Agenţie Naţională de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior şi Cercetare, structură autonomă, instituită prin hotărâre de Guvern”. De altfel, lipsa de consecvenţă şi de atenţie le-a jucat festa şi de această dată „edililor” cercetării autohtone, numind, în altă parte, această instituţie „Agenţia Naţională de Evaluare a Calităţii în Învăţământul Superior şi Cercetare”. Mai mult decât atât, şi de această dată intenţiile adevărate ale autorilor proiectului sunt evidente, întrucât această virtuală Agenţie va activa „în baza unui Regulament, coordonat cu Ministerul Educaţiei şi aprobat de Guvern”, în timp ce Academia, ca principal agent ştiinţific din RM, nici nu e amintită în calitate de coordonator al respectivului Regulament.

Cu alte cuvinte, prin acest proiect se încearcă lichidarea AŞM, fragmentarea şi scindarea comunităţii ştiinţifice constituite deja în RM, astfel încât „funcţiile de promovare a politicilor de cercetare, inovare şi transfer tehnologic la nivel naţional, de management general al cercetării” să poată fi „exercitate de Agenţia Naţională pentru Cercetare, Inovare şi Transfer Tehnologic, instituită prin hotărâre de Guvern”. Aceasta fiind o altă instituţie fantomatică, „gândită” pentru rolul de buldozer care să treacă peste două structuri existente şi eficiente ale AŞM: Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică – organul executiv al comunităţii ştiinţifice – şi Agenţia de Inovare şi Transfer Tehnologic, ce are creată deja o infrastructură inovaţională modernă, performanţă pentru care ne invidiază mai multe state chiar şi din UE. Şi dacă undeva lucrurile merg bine în plan naţional, atunci acestea trebuie distruse, nu?, pentru a satisface interesele oculte ale unui grup de businessmeni din sistemul de învăţământ superior…

Cititorii trebuie să înţeleagă că avem de-a face cu un derapaj anticonstituţional fără precedent, cu un plan subversiv de subordonare politică (de tip sovietic, déjà vu!) a savanţilor, menit să anihileze sistemul actual autonom al AŞM, bazat pe principiul democratic al reprezentativităţii comunităţii ştiinţifice de pe întreg teritoriul RM. Adoptarea unui asemenea Cod-diversiune ar însemna de fapt aruncarea RM cu zeci de ani înapoi, în prăpastia experimentelor nefaste şi fără de sfârşit, ignorându-se astfel rezultatele benefice şi de mare perspectivă obţinute între timp. Constatăm cu profundă îngrijorare că ni se impun schimbări de dragul schimbărilor. Dar orice schimbare, ca şi cea a domnilor, e bucuria nebunilor…, vorba cronicarului.

(Continuare în numărul de mâine)