Când am venit la rândul de rulote aranjate pe marginea carosabilului, am găsit-o „acasă” doar pe Valentina Erizan, o pensionară din Bălți. Restul „vecinilor” erau plecați. Doamna ne-a primit în căsuța ei strâmtă cu pat, masă, câteva dulapuri, frigider și un raft care juca rolul de bucătărie. Un loc unde nu ai putea să stai în picioare în toată înălțimea. Femeia și-a găsit aici un refugiu, într-un moment, când era disperată, neștiind ce să mai facă din cauza greutăților. „Sunt fără locuință din 1994. Am avut un accident la locul de muncă și a trebuit să vând apartamentul ca să mă tratez. Soțul a murit, am fost căsătorită a doua oară, dar al doilea bărbat tot este invalid, nu poate să lucreze, de aceea trebuie să mă descurc singură. Am locuit în chirie la Bălți. Fostul primar comunist ne-a promis că ne va repartiza un teren pentru locuință. Am umblat, am găsit un loc de casă, am dat bani și am făcut proiectul construcției, așa cum ne-au recomandat la primărie. Speram să înjghebăm o căsuță a noastră, dar am fost purtați cu vorba. Pe urmă, ne-au spus că invalizilor nu se recomandă să aibă loc de casă și ni l-au luat prin judecată. Cică trebuia să primim apartament, dar fostul primar Panciuc a spus că nu are de unde să ne dea”, povestește femeia. Am întrebat-o dacă nu ar fi putut să se întoarcă în satul natal sau să apeleze la ajutorul rudelor. „Eu doar m-am născut în satul Călinești, raionul Florești, acolo nu mă știe nimeni. Casa părintească aparține unui străin acum. Sunt recunoscătoare primarului din sat, care m-a înțeles și mi-a făcut viză de reședință. Copii am, ei m-au ajutat când am fost pe la spitale, dar cât pot să mă ajute? Au și ei studenți, familii. Eu cred că nu e o soluție să mizez doar pe ajutorul copiilor”, susține doamna Erizan. 

La Chișinău, a venit în 2011, încercând să găsească un loc de lucru mai bun și să se întrețină. Dar, din cauza sănătății șubrede, nici la muncă nu avea spor. Având hernie de disc nu putea să lucreze mult și nici să câștige bani destui. Primăvara, după ce a plătit chiria și serviciile comunale, s-a pomenit fără bani. „Eram în parc și plângeam, când m-a găsit domnul Donică și mi-a propus să stau în rulotă. Sunt mulțumită că am acoperiș deasupra capului și pot să-mi cumpăr mâncare. Nu stau cu grija că nu am cu ce plăti apartamentul”, spune pensionara. Acum ea se ocupă de colectarea petițiilor prin care oamenii cer Guvernului să le fie majorată pensia până la 1612 lei. Pe masă, avea zeci de formulare completate din care înțelegi că, în țara asta, mai sunt oameni care primesc de la stat pensii batjocoritoare de 120 de lei. Valentina Erizan acuză, la fel, pensia mică pentru multe greutăți prin care a trecut.

Pensionarii și tinerii orfani au găsit un adăpost

Organizatorul acțiunii de protest este Andrei Donică, liderul grupului de inițiativă al Asociației pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției. Este activistul care, în 2013, a protestat la Aeroportul Internațional Chișinău aruncând cu ouă în timpul unei conferințe de presă, în cadrul căreia era prezentată macheta noului aeroport. Atunci, el acuza că aeroportul a fost furat de liderii alianței de guvernare.
De data aceasta, protestul urmărește o altă cauză. „Luptăm împotriva genocidului care persistă la noi în țară. Sunt diferite tipuri de genocid, și nu e vorba de exterminare prin împușcare sau gazare. Acum e genocidul economic, care se explică în Art.135 (c) din Codul Penal.
Aproximativ 625 de mii de persoane, adică 92% din toți pensionarii din Moldova, au pensie mai mică decât coșul minim de consum pentru pensionari din orașe mari, care, potrivit BNS, constituie 1612 lei și 80 de bani”, explică activistul. Prin urmare, oamenii cer Guvernului să majoreze pensia până la această sumă. În acest scop, sunt adunate petiții semnate de persoane care au pensii mici. Pe 6 iunie la Cancelaria de Stat au fost depuse 248 de petiții. Andrei Donică știe deja că răspunsul oficial va fi că nu sunt bani. De aceea e pregătit să depună o cerere de chemare în judecată. Pentru a organiza protestul, el a cumpărat trei rulote și, ca să nu fie asociat cu partidele care protestează în fața Guvernului și Parlamentului, le-a parcat pe strada Pușkin.

Grupul de căsuțe mobile a fost botezat Orășelul Antigenocid. Protestul a început pe 7 aprilie și poate să continue încă vreo doi-trei ani, ne spune organizatorul. „Eu am cumpărat aceste rulote, le-am luat și în arendă la început, că era mai greu. Nu am vrut să instalez corturi, ci să creez condiții ca oamenii cu adevărat să locuiască acolo. Protestul nostru va dura 2-3 ani, atât cât va dura, cred eu, procesul de judecată. În timpul acesta, orășelul o să se înmulțească, o să avem cel puțin zece căsuțe. Când vom pierde procesele în instanțele de la noi, vom depune dosar la CEDO și tot orășelul se va deplasa la Strasbourg”, a declarat Andrei Donică. La întrebarea de unde a luat bani pentru a procura rulotele, el a spus că a făcut unele economii, iar pregătirile pentru protest au durat doi ani. „Am avut și afaceri, lucrez și în calitate de cercetător-științific, nu stau cu mâna întinsă, nu sunt nici milionar ca să fac lucruri mari, dar cu puținul pe care-l am, mă strădui să ajut un pensionar”.

În prezent, în cele trei căsuțe locuiesc 12 persoane. Sunt pensionari, invalizi și tineri orfani care au absolvit o școală-internat. Andrei Donică spune că ajută astfel persoanele fără adăpost. Majoritatea au un serviciu, or cel care le-a oferit un acoperiș deasupra capului i-a încurajat să facă și ei ceva, să nu mizeze doar pe ajutorul lui. În rulota în care stă pensionara Valentina Erizan mai locuiește o familie tânără cu un copil. Fără prea mare chef și cu multă suspiciune, băiatul care s-a prezentat cu numele Edic, a spus că stau în căsuță temporar și va încerca să se mute la chirie. El își câștigă pâinea la Piața Centrală, iar prietena lui – într-o cafenea.

Întrebat ce va face dacă Guvernul va refuza să majoreze pensiile oamenilor până la suma solicitată, Andrei Donică a spus că va cere, prin judecată, recalcularea banilor care s-au furat de la pensionari, în toți anii, când pensia era mai mică decât coșul minim de consum pentru pensionari, și a dat asigurări că va merge până la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.