Pușkin a disprețuit Chișinăul. De ce continuăm să-i dedicăm o arteră centrală

Urmărind ultimele frământări din lumea culturală a Moldovei, cred că e timpul să mai repet o dată această postare, de acum un an:

„Prieteni, buna

Cu riscul de a deranja multă lume, oricum, haideți să vorbim despre strada Pușkin, din Chișinău. Și anume, de ce una din străzile centrale ale capitalei Moldovei este numită „Pușkin”.

Noi avem explicația istorică – cândva, în perioada 1820 – 1823, Pușkin fusese exilat în Chișinău. Și, drept persoană istorică care a locuit aici, și-a câștigat dreptul la o stradă care să-i poarte numele.

Prieteni, aici eu sunt de acord. Pușkin este o personalitate marcantă la nivelul culturii mondiale (principalul poet al unei culturi importante din lume). Noi avem strada „Colina Pușkin”, care se află exact pe locurile istorice unde el a locuit, în centrul istoric al orașului, chiar lângă muzeul Pușkin – casa în care el a locuit. Și știți, poate că asta este suficient.

Dar. Eu nu cred că noi trebuie să fim cumva extra-reverențioși sau super-recunoscători pentru aceasta. Pușkin nu a venit în Chișinău fiindcă-i plăcea așa mult orașul sau Basarabia. El era aici în exil. Și el a urât, profund și din adâncul rărunchilor, Chișinăul și timpul petrecut aici. Țineți minte, versurile sale:

„Проклятый город Кишинёв!

Тебя бранить язык устанет.

Когда-нибудь на грешный кров

Твоих запачканных домов

Небесный гром, конечно, грянет,

И — не найду твоих следов!

Падут, погибнут, пламенея,

И пестрый дом Варфоломея,

И лавки грязные жидов:

Так, если верить Моисею,

Погиб несчастливый Содом.

Но с этим милым городком

Я Кишинев равнять не смею,

Я слишком с библией знаком

И к лести вовсе не привычен.

Содом, ты знаешь, был отличен

Не только вежливым грехом,

Но просвещением, пирами,

Гостеприимными домами

И красотой нестрогих дев!”

„Blestemate oraș Chișinău!

Limba-mi obosește de a te înjura.

Odată, asupra acoperișurilor păcătoase

Al caselor tale murdare

Fulgerul ceresc, desigur, va tuna,

Și – nu voi găsi urmele tale!

Vor cădea, vor pieri, arzând,

Și casa pestriță a lui Bartolomeu,

Și prăvăliile murdare ale evreilor:

Astfel, dacă să credem lui Moise,

A pierit nenorocitul Sodom.

Dar cu acel oraș draguț

Nu îndrăznesc să compar Chișinăul,

Prea bine cunosc Biblia

Și nu sunt obișnuit cu lingușirile.

Sodom, tu știi, era distins

Nu doar prin păcatul cela,

Ci și prin cultură, banchete,

Case ospitaliere

Și prin frumusețea fetelor libertine!”

(apropo, casa lui Bartolomeu – Columna 92, presupun, acum nu mai e așa pestriță ca pe timpurile lui, dar oricum frumoasă)

Prieteni, nu știu cum pe voi, dar pe mine mă deranjează, mult, această atitudine. În sens, eu nu am obiecții la Pușkin – fiecărui îi place ce-i place și nu-i place ce nu-i place. Nu poți fi drag tuturor. Mai ales că, în 1823, Chișinăul chiar era o bortă (cultural vorbind), în special în comparație cu Petersburgul. Dar iată de ce noi, ținând cont de această atitudine, îi menținem 2 străzi centrale numite în cinstea lui, și un monument în parcul central – aceasta îmi scapă. Nu-i place Chișinăul, asta e, pentru ce să-l ținem cu forța aici? (și cu monumentul, tot ar fi o discuție separată. Poate locul lui este în curtea casei-muzeu?)

Și, eu înțeleg că pentru mulți vorbitori de rusă, sau pentru mulți cui cultura rusă le este apropiată, sau pentru mulți care sunt nostalgici pentru timpurile de până la independență, sau pentru mulți care ar dori ca Moldova să fie în componența Rusiei – aceasta nu este doar o discuție despre denumirea străzii. Mulți ani denumirea acestei străzi a fost văzută drept o ultimă linie de apărare (deși nici pe departe nu este ultima) a identității și culturii vorbitorilor de rusă de la noi.

Prieteni, concetățeni. Păstrarea identității și culturii nu așa se face. Mai bine citiți niște versuri de-ale lui Pușkin, dar și mai bine – corespondența lui, din perioada când era în Moldova. Strada „Colina Pușkin” este mai mult decât suficientă pentru a comemora șederea lui aici. Iar insistarea pe menținerea străzii centrale în numele lui, care nu are nimic cu cultura Moldovei, care a disprețuit moldovenii și a urât Chișinăul – doar va crește dezgustul față de acest nume. Și, eu nu spun că această discuție este legată de geopolitica de azi, dar la sigur, aceea ce face acum Rusia în Ucraina deloc nu ajută la menținerea și promovarea culturii ruse și numelor din cultura rusă. În denumirea unei străzi centrale din capitala unui stat, care este următoarea țintă militară a Rusiei.

Noi avem o mulțime, o mulțime de persoane născute în Moldova, care au ținut la Moldova, și care ar merita pe deplin să le poarte numele o stradă. Doar din ce-mi vine în cap din prima, poftim:

Elena Alistar;

Gurie Grosu;

Gherman Pântea (apropo, de 3 ori primar al Chișinăului, primar al Odesei în timpul ocupării române a acesteia în timpul celui de-al doilea război mondial, s-a opus masacrării evreilor din oraș);

Paul Goma (oleacă invers lui Pântea, dar oricum, o personalitate marcantă, născut în județul Orhei);

Mihai Dolgan;

Maria Bieșu;

Valentina Rusu-Ciobanu;

Adrian Păunescu (Născut în satul Copăceni din Sângerei. Știu că acum mulți cititori ai mei din România au strâmbat din nas, și înțeleg de ce, dar pentru noi, în Republica Moldova, Păunescu a fost important și relevant. Pe timpul sovietic, ședințele cenaclului Flacăra, transmise săptămânal la radio, erau o gură de limbă vie și de folc românesc (spre deosebire de restul emisiunilor timpului cela de la Radio România), iar după independența noastră, el a fost aici cu noi, în Chișinău, la toate evenimentele importante, naționale și culturale. Aceea ce nu putem spune despre alți reprezentanți contemporani ai culturii române.);

Ion Druță (Știu că acum și mai multă lume a strâmbat din nas, și știu și înțeleg de ce. Dar cred că în 20 de ani sentimentele și atitudinile noastre legate de frământările independenței se vor stinge și vor fi înlocuite de alte frământări, dar iată cărțile lui așa și vor rămâne.).

Spridon Vangheli (aici cred că nu e nevoie de comentarii).

Și, prieteni, asta sunt doar câteva nume (apropo, dacă nu știți pe cineva din listă, chiar vă încurajez să citiți despre ei, toți sunt interesanți și deosebiți), propuse din mers. În realitate, noi nu avem atâtea străzi importante, câți oameni valoroși. Și, la sigur nu este cazul să ținem una din străzile noastre centrale ocupate cu numele lui Pușkin. Poate doar ca nume temporar, până decidem denumirea nouă…

Natan Garștea