În condiţiile în care continuă să se afle presa noastră independentă, întreţinerea unui corespondent permanent este încă o problemă serioasă. Iată de ce, ne-am mulţumit cu posibilitatea de a trimite, pentru o lună de zile, un ziarist de-al nostru în aceste ţări. Alegerea a căzut pe reporterul de investigaţii Pavel Păduraru. Iar primele reportaje care ne-au venit de la el din Italia şi pe care, fără îndoială, cititorul nostru le-a „înghiţit” dintr-o răsuflare, m-au convins că alegerea a fost dreaptă.
O publicaţie cât de cât serioasă şi care-şi respectă cititorii nu se poate limita la ştirile şi informaţiile recoltate din centrul Chişinăului. M-am convins că nu acoperă geografic toate problemele nici televiziunile de ştiri, care tot cam din centrul Chişinăului îşi potolesc setea informaţională. Vorba e – dar nu o simplă vorbă, ci un adevăr adevărat – că RM nu e cea care se vede seara la televizor. Seara, la televizor îi vedem în temei pe acei din cauza cărora moldovenii sunt siliţi să-şi părăsească ţara. Bine îmbrăcaţi, satisfăcuţi de viaţă, se lăfăiesc în faţa camerelor de luat vederi, ciondănindu-se fără pic de ruşine şi obraz. Nu contează că-s la guvernare sau în opoziţie – toţi suferă de o boală – lipsa de bun-simţ. Aceştia însă nu formează Moldova, precum nu e Moldova nici ceea ce e de dincolo de Chişinău; dacă dorim la modul serios şi sincer să înţelegem care e Moldova adevărată de astăzi, trebuie să mergem să-i vedem pe moldovenii noştri din Italia, Portugalia, Spania, Rusia…
Mă tem că, şi anul acesta, partidele care au pornit să ia cu asalt Parlamentul vor ieşi în faţa lumii cu aceleaşi minciuni despre salarii de 500 de euro şi combinatele de miere şi lapte ce vor fi deschise la fiecare colţ de stradă, adevăratele probleme rămânând însă neatinse. Una dintre aceste probleme este dispariţia R. Moldova. Nu exagerez. O ţară în care se nasc mai puţini oameni decât mor, din care populaţia aptă de a naşte emigrează în alte state, este păscută de pericolul depopulării şi al dispariţiei. Mă gândesc uneori cu groază că Moldova poate avea soarta unui „sat uitat”, „fără perspectivă”, în care se închide mai întâi grădiniţa, apoi şcoala, după care urmează primăria şi punctul medical… Aşadar, R. Moldova e o ţară fără perspectivă?
Comuniştii, timp de opt ani cât au guvernat, au stimulat emigraţia şi, implicit, depopularea R. Moldova, fiindcă fără banii diasporei statul acesta ar fi dat faliment. Noua guvernare, preluând moştenirea dezastruoasă de la comunişti, nu a avut timp să facă inventarul adevăratelor probleme ale acestui stat ce a apărut ca un blestem pe capul unei populaţii care, de două decenii, parcă vrea ceva, dar nu ştie ce anume. Emigraţia şi consecinţele ei sunt una dintre aceste probleme. Inteligenţele, forţele vitale „se scurg” în alte ţări, cei rămaşi acasă îmbătrânesc şi vor apărea grave probleme sociale – cineva trebuie să-şi asume aceste procese dramatice sau nu? Cine?
Ziaristul nostru va „fotografia” viaţa moldovenilor din Italia, Portugalia şi Spania, va încerca să se documenteze pe viu ce se întâmplă cu aceşti oameni, cum văd ei viitorul R. Moldova. Şi încă un detaliu foarte important pentru cârcotaşii şi căutătorii de pete pe Soare: plecarea lui Pavel Păduraru anume în această perioadă nu are nicio legătură cu campania electorală şi nici cu vreun partid politic de la Chişinău. El e reporterul special al dumneavoastră, cititorii noştri, cel mai numeros şi important „partid” din R. Moldova.
