Se schimbă guverne, se schimbă politicieni, declarațiile devin tot mai pompoase și pline de neologisme, însă realitatea ne arată aceeași țară sugrumată de sărăcie și ură. Cu siguranță, putem vorbi de un nivel de sărăcie stabil. În cazul dat, fabula lui Donici despre racul, broasca și știuca care au încercat să scoată un sac de grâu din apă este cât se poate de reprezentativă pentru realitatea contemporană a R. Moldova. Dar haideți să vedem care din segmentele societății noastre este reprezentat de rac, care de broască și care de știucă. După atâția ani de tranziție din care ar trebui să învățăm ceva, nu reușim să devenim o țară normală, cu oameni buni și muncitori, cu politicieni cinstiți și principiali.
Racul stabilității moldovenești ar putea fi reprezentat cu ușurință de acea parte a populației care tânjește după trecutul sovietic. Pe de o parte sunt pensionarii, care încă mai speră că vor putea mânca salam de doi lei kilogramul; pe de altă parte sunt politicienii „patrioți” care nu văd altă cale de succes pentru Moldova decât cea legată de maica Rusia. Racul stabilității moldovenești persistă în multe forme, fie că e vorba de Liga Tineretului Rus, fie de organizația moldoveniștilor, fie de pseudosocialiștii și pseudocomuniștii în costume capitaliste. Racul vrea să ne tragă înapoi în URSS, pentru că acolo se simțea el bine și avea grâu pe săturate. Să lăsăm racul în pace, natura l-a făcut să meargă doar înapoi, iar cu natura nu te pui. Acest rac s-a format timp de câteva decenii de propagandă și zombare sovietică și ar fi greu să-i schimbi direcția acum, ar mai fi nevoie de încă câteva decenii.
Broasca stabilității moldovenești este reprezentată de poporul nativ, popor zombat într-atât, încât nu-i mai pasă de nimic, nici de ce limbă vorbește, nici de unde se trage. Broasca vrea să scoată sacul de grâu din apă și nu prea îi pasă dacă va fi ajutată de rac sau de știucă. Broasca are un singur simț, cel al foamei, și este de acord să mănânce orice grâu, fie el românesc, rusesc, moldovenesc sau mongol. Broasca nu are timp să se intereseze de politică, ea trebuie să-și caute de mâncare atâta timp cât nu reușește să scoată sacul de grâu din apă. Să lăsăm broasca în pace, pentru că înfometatului nu-i arde a morală și etică.
Știuca, după cum vă dați bine seama, reprezintă tagma politică de la noi. Știuca se simte bine în habitatul ei, în apă, și nu pare interesată să scoată sacul cu grâu de acolo. Știuca este apărată de imunitatea parlamentară, de pilele pe care le are prin instituții și de droaia de cumetri pe care i-a așezat comod în funcții de conducere. Știucii nu-i pasă ce va mânca racul și broasca, știuca se gândește cum să rămână în balta ei luxoasă și comodă. Iar atunci când se apropie alegerile, știuca se face că ar vrea să scoată sacul cu grâu din baltă și să hrănească racul și broasca. Doar că nu scoate sacul în întregime, ci doar câteva kile de grâu. Pentru că alegeri vor mai fi, și dacă n-ar fi sacul de grâu, știuca n-ar putea să le câștige și să rămână în balta ei comodă. Și uite așa, racul e sortit să lupte cu broasca pentru câteva kile de grâu oferite de știucă regulat, în preajma alegerilor.
