Diferenţele dintre cetăţenia română şi cetăţenia moldovenească nu sunt de ajuns: programul de creare a identităţii naţionale moldoveneşti merge mai departe.
Grafia latină este grafia naturală a limbii române, iar acest lucru a fost probat de cohorte de lingvişti de-a lungul timpului. Faptul că limba română a fost încorsetată în alfabetul chirilic vreme de câteva sute de ani nu este altceva decât un accident istoric: situarea în spaţiul de civilizaţie bizantină, în cadrul confesiunii ortodoxe de factură slavă. Clericii slavi de la sud de Dunăre s-au refugiat din faţa pericolului otoman printre români şi şi-au impus alfabetul chirilic. Intrarea în modernitate a românilor din secolul al XIX-lea s-a produs şi prin intermediul adoptării alfabetului latin. Până şi sovieticii au recunoscut la un moment dat că alfabetul latin este mai potrivit pentru inventata lor limbă moldovenească, doar că imediat a apărut ceea ce pentru acest experiment reprezenta un pericol mortal: erau anulate dintr-o trăsătură de condei diferenţele dintre română şi moldovenească. Drept urmare, propagatorii „latinizanţi” au fost executaţi fără multă vorbă. Problema şcolilor cu grafie latină din Transnistria este înrudită cu provocarea anacronică „România trebuie să dispară de pe harta Europei”. Este vorba de aceeaşi sursă: planurile Kominternului de dominare a sud-estului Europei. Iar în calea acestui marş ce se dorea triumfător au stat românii – de aceea ei au fost transformaţi într-un obiectiv ce trebuia distrus. De aici a izvorât tot planul de deznaţionalizare pe baza unui program de stat, tot proiectul de creare din nimic a unei noi naţiuni. Grafia latină din R. Moldova nu are cum să fie motiv de război. Grafia latină este normală pentru limba română şi este dreptul oricărui popor să îşi promoveze şi apere identitatea naţională. Grafia latină a reprezentat un pretext pentru cei care s-au agăţat până în ultima clipă de iluziile sovietice. Ce ar fi însemnat pentru ruşi să fie siliţi să folosească un presupus alfabet tătăresc şi apoi să li se interzică prin război să revină la alfabetul chirilic? Este o vorbă mai veche: ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.
Faptul că mai există şcoli cu grafie latină în Transnistria reprezintă aproape un miracol. Nu cred să existe oameni mai curajoşi decât profesorii acestor şcoli, părinţii elevilor şi înşişi elevii care aleg să frecventeze şcolile ce le permit să îşi păstreze identitatea naţională. Raportul OSCE despre aceste şcoli indică faptul că ele constituie un element din cadrul procesului de reglementare a conflictului – doar că există un risc, anume ca dezbaterea publică să se întoarcă la nivelul anilor ’90. Din discuţie trebuie lăsate deoparte orice fel de elemente de furie sau agresivitate, mai degrabă trebuie preluat exemplul profesorilor amintiţi mai sus, oameni care au rezistat zeci de ani prin tenacitate, răbdare şi încredere şi nu au ezitat să spună calm şi ferm că nu renunţă la grafia latină.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
