Când eram copil, știam un loc în sat, pe vale la uluc, unde veneau femeile după apă sau la spălat rufe și unde dincolo de aceste obiceiuri cotidiene, luau la puricat și scărpinat toate evenimentele și oamenii din sat. Așa am aflat de unde pornesc vorbele și unde se naște gura satului, care asemeni găurilor făcute în sistemul nostru financiar după furtul miliardelor, este greu de astupat. Nu știu de unde, da mi-a rămas în minte noțiunea „Radio Uluc”, ca o expresie a bârfelor și zvonurilor de mahala, la care părinții mei, intelectuali de prima generație, chiar dacă încercau să nu le dea importanță, totuși se raportau în discuțiile de familie.

Cât am stat la părinți de sărbători am mai aplecat și eu urechea la bârfele din țară, care este un sat un pic mai mare, iar odată întors la Chișinău, am avut timp, ca niciodată, să mă uit și altfel la lucrurile din jurul meu, dincolo de ceea ce prima doamnă a Statelor Unite numea o discuție a ideilor. Prin urmare, să mă ierte cititorul meu, dar cobor și eu în mințile mici și mijlocii pentru a discuta oameni și evenimente care s-au întâmplat pe la noi între timp. Recunosc că este un exercițiu de comoditate și adaptare, pentru că ziarul a intrat și el în vacanță, iar lucruri multe s-au întâmplat și era păcat să trec peste ele.

Moldovenii (ca)Tolici

În una din zilele de sărbători mergeam prin unul din parcurile din Chișinău, când aud la urechea mea un rusofon strigând în telefon, să fie auzit de toată lumea, dar probabil și de el însuși mai mult: „Îți închipui, moldovenii ăștia prostălani (pridurki), au făcut Crăciunul catolic zi de odihnă, iar Crăciunul „creștin” (hristianskii) zi de lucru”. Nu știu dacă era vreunul venit aici odată cu tancurile sovietice în 1940/1944 sau vreun descendent dintre aceștia. Sau dacă era vreun oaspete venit cu treabă sau misiune pe la noi. Oricum, nu contează. Ce contează este că un individ în mijlocul Chișinăului transmitea altui individ, care probabil era în afara R. Moldova, că moldovenii îs proști, că sunt pe cale să devină catolici, iar singurul Crăciun „creștin” este cel sărbătorit pe stil vechi, adică de ruși. Adică un fel de Radio Uluc. De unde vin asemenea aberații e clar. Dar dincolo de natura lui agramată și bădărănească în sine, omuleanul ar fi trebuit să știe, că mai sunt ortodocși care sărbătoresc Crăciunul pe 25 decembrie (grecii, bulgarii, românii etc.), iar acest lucru îl fac și țări care nu-s neapărat catolice (protestante, calviniste, anglicane, luterane, baptiste, iehoviste și alte variațiuni), împrăștiate prin toate colțurile lumii. Problema e alta aici. Sărbătorirea Crăciunului e un marcher identitar puternic, care dezbină populația R. Moldova, o lasă ancorată în reperele veșnicei bătălii de orientare civilizațională, iar cât timp va dura acest lucru, în ochii altora moldovanul va rămâne (ca) Tolic, (ca) Vasea și (ca) Petea.

O Tabără urcă spre cer

Pătimașul și înflăcăratul susținător a moldovenismului de tip sovieto-stalinsit, statalist și primitiv Leonid Tabără, a plecat pe lumea cealaltă. Știu că este un renumit aforism latin care spune că despre morți se vorbește numai de bine, dar nu cred în acest lucru. Mai degrabă e o invenție a oamenilor care au făcut rău în viață și au dorit să se protejeze cumva pentru posteritate de gura lumii. Adică de Radio Uluc. Nu prea am ce spune de bine de acest om. Multe lepădături și cozi de topor a lăsat sistemul sovietic printre noi. Unii prin guvernare, alții făcând pe istoricii prin spațiul public. Tabără a fost unul din ei. Absolvent al Facultății de Istorie la Universitatea din Moscova, așa cum iubea să se prezinte, a fost de fapt un om infiltrat al rușilor, care și-a bătut joc de noi și de istoria noastră, fără măcar să fi scris vreo carte sau să fi avut un drept moral în baza unei cercetări. I-am spus de multe ori pe la televiziuni să-și caute de treabă cu legumărit și zarzavaturi, dar vina o poartă și televiziunile, care din dorința de a avea audiență, m-au pus în ipostaze penibile să suport un pseudointelectual isteric. Probabil destinul lui este jalnic. Deputat în primul parlament și semnatar al Declarației de Independență, care atestă și fixează unitatea statalității noastre cu spațiul și neamul românesc, a pledat toată viața împotriva acestui fapt, pedalând în discursurile sale publice ideea distinctivității. Dincolo de acesta, a fost, împreună cu familia sa, cetățean al statului român, împotriva căruia și despre care a hulit toată viața sa. Stau și mă gândesc acum la cine-i va urma în a face bale la gură pedalând moldovenismul idiot și românofobia de serviciu prin spațiul public, că politică e clar că o face Voronin, Dodon sau Bătrâncea. Poate Stepaniuc, poate Dubrovski sau poate Nazaria. Cine știe… important e că sunt numărați pe degete, pentru că discursul istoric și istoriografic majoritar este românesc și aici nu există alternative.

Publika (mold.)

Mă uitam de sărbători pe la posturile noastre de televiziune, măcar acum cât mai am timp, că în rest am treburi mai importante de făcut. Și tot butonând de la un post la altul văd că în programul de emisiuni Publika TV are emisiuni în limba „moldovenească”. Adică în grila de emisiuni apare Știri (mold.), Retrospectiva (mold.), Publika (mold.) etc. Adică nu ajunge că ne-au debilit cu K (kapa) lor, cu faptul că uneori când îi privești, ai impresia că locuiești în altă țară, dar încă și ne prostesc cu o problemă demult tranșată din punct de vedere academic. Bun, înțeleg cu alții, care nu prea au voce pe acolo, dar mă întreb dacă Cristi Tabără sau alți români care au rămas pe acolo (dacă au rămas), au început să se pătrundă „di graiul moldovenesc leninist-stalinist”. Bună metamorfozare. O Tabără a urcat în cer, iar altă Tabără a venit la Publika TV să lingă fundul lui Plahotniuk și încă să ne prostească în „limba moldovenească”. Poate ar fi bine să se uite în Declarația de Independență, în decizia Academiei de Științe a Moldovei sau mai recent în cea a Curții Constituționale, care spun clar că în R. Moldova se vorbește limba română. Și punctum.

Abracadabre putiniste

La un alt post de televiziune, REN TV, m-am uitat și m-am crucit. La ce se uită oamenii noștri de stat care dau drumul la așa canale pe teritoriul republicii md. În afara timpului rezervat publicității și filmelor, l-am văzut numai pe Putin: Putin în sus, Putin în jos, Putin în kimono, Putin iubit de copii, Putin printre oameni, Putin liderul nr. 1 al lumii, Putin rău, Putin bun, într-un cuvânt Putin peste tot. În același timp Angela Merkel e prezentată drept o țărancă plouată, care abia de mai rezistă la putere în Germania din cauza sancțiunilor impuse Rusiei, că fermierii germani, tot din cauza faptului că nu pot exporta pe piața rusă, basculează cu tractoarele cordoanele de poliție și tehnica lor. Pe președintele Holland îl arată un impotent și un păcătos, care și-a crescut imaginea bombardând Siria și înfruntând Rusia prin sancțiuni. Dar poporul francez este nemulțumit de acest fapt, fermierii sunt arătați cum descarcă tractoare de băligar în fața ministerului agriculturii, pentru că li s-a închis piața rusă (sic!). Obama este un nevrotic și un frustrat și doar Putin om iubit în toată lumea, tricourile și busturile sale fiind peste tot în lume la căutare și vânzare. Și asta pentru că omul a invadat în 2008 Georgia, omorând sute de oameni și dezintegrând un stat independent, a anexat Crimeea și a rupt Ucraina în două, ducând la moartea a mii de oameni, iar de curând s-a băgat în Siria, unde a încurcat și mai mult lucrurile. Poate rușilor le place acest lucru. Treaba lor. Dar ce să caute un așa canal de propagandă într-o țară cu aspirații europene, care și așa este încurcată la minte din punct de vedere al orientărilor externe? Poate îmi răspunde cineva, că altfel încă vreo sută de ani vom sta crăcănați între Est și Vest și cu pantalonii rupți în fund.

Încurcături liberale

Între timp, încercarea de a aduce în „normalitate” politica moldovenească a eșuat lamentabil. De admirat curajul și sacrificiul de imagine a lui Sturza pentru această tentativă, care se știa că din start va fi falimentară. Dar devine clar că pe PD și pe Plahotniuc îi doare în cot de integrarea europeană și viitorul R. Moldova. Dincolo de multe alte lucruri care le-am spus în ultimul editorial din 2015 (Poveste de Crăciun II), vreau să mă opresc la încălcarea unui principiu elementar, al reprezentativității, care desigur pare anormal de a fi invocat în condițiile R. Moldova. Alo, domnilor politicieni! Oamenii dau voturi pentru partide și oameni, pentru anumite idei și principii, pentru un program politic și o agendă. Da, voi, schimbați macazul și vă coalizați cu alte partide și oameni, pe care poate alegătorii inițiali nu-i doresc și îi resping. Vreau oare alegătorii PCRM o alianță cu PD? Sau vreau alegătorii PD o legătură cu niște transfugi de la PCRM? Cine întreabă acest electorat când face asemenea alianțe? În general, este cineva preocupat în Parlament sau guvern de principiul reprezentativității? Pentru ce au votat oamenii PCRM sau PD? Și pentru că am votat și eu, îi întreb pe Partidul Liberal și pe Mihai Ghimpu, de ce ne-ar mai trebui o alianță cu Plahotniuc și niște transfugi troglodiți pcrm-iști? Ce schimbă acest lucru?

Spunea cineva pe Facebook că e tot mai greu să-l înțelegi pe Mihai Ghimpu în ultimul timp. Nimic nu face să demonstreze că este un lider național, lucru pentru care l-am votat, și că nu este la cheremul lui Plahotniuc, care parcă îi pune în gură toate lucrurile pe care vrea să le spună. Ori este șantajat cu dosare și înregistrări, ori vrea cu tot dinadinsul să rămână la putere, ori vrea să evite alegeri anticipate, dar nu pentru că ar veni la putere Usatîi sau Dodon, ci pentru că deja PL nu va mai fi în preferințele electorale viitoare, segmentul său deplasându-se spre Platforma Dreptate și Adevăr sau eventual partidul Maiei Sandu. Cine știe, poate îmi spune, dar poate mai bine pleacă, pentru că îngroapă partidul.

Între timp, să ne bucurăm de iarnă și să facem babe de omăt, care uneori ies cu fundul în sus, pentru că așa suntem noi de douăzeci și cinci de ani.