Nu putea însă să adoarmă. Pe orice parte a corpului încerca să stea, totul îl durea. Îşi simţea trupul ca pe o rană deschisă. Prin minte îi treceau fel de fel de amintiri, despre zilele când mai fusese bătut cu cruzime de părinţi. Iar în inima lui rănită şi ea, încolţeau seminţele răzbunării: când va creşte mare, iar tatăl său va fi bătrân şi neputincios, o să-i întoarcă palmele de astăzi…
Vecinii ştiau ce se petrece în această casa, dar nu îndrăzneau să intervină. Şi acum, îşi făcea curaj să povestească despre toate prietenilor săi. Poate măcar ei îl vor ajuta. Era sleit de puteri…
…Încă îmi mai răsună în minte cuvintele acestui băiat, care îmi povestea că tatăl său îl bătea pentru a-l face… un adevărat bărbat. Victimele violenţei se simt, de cele mai dese ori, trădate, umilite. Relaţia cu cei din jur ajunge să fie dificilă, deoarece aceştia nu pot uita, nici ierta, cu atât mai mult nu pot să stabilească relaţii armonioase cu alte persoane. Foarte multe victime suferă cumplit, dar nu îndrăznesc să spună ce li s-a întâmplat.
În general, victimele abuzului sunt dominate de un sentiment de vinovăţie şi de ruşine. Dacă măcar 2% dintre copiii bătuţi de părinţi, uneori cu cruzime, ar încerca să-şi deschidă inima, dacă ar avea încredere în noi, cei de alături, viaţa lor ar începe să se îndrepte spre lumină, ca florile, iar zâmbetul le-ar reapare pe faţă. Dar cei mai mulţi trec în tăcere prin aceste drame, gândindu-se cum să se răzbune când vor fi mari.
Să le întindem mâna noi, să nu fim nepăsători…
Nina Chiper,
s. Slobozia Mare, r-l Cahul
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
