Ştirea a stârnit o serie de dezbateri pe internet, în primul rând, datorită modului de organizare: este vorba practic de o grupare paramilitară, alcătuită din 80 de specialişti care se reunesc săptămânal pentru a simula atacuri şi răspunsuri la acestea – iar în caz de război, această grupare se va subordona armatei estoniene. Mulţi se întreabă dacă nu cumva este periculoasă o astfel de organizare şi dacă nu cumva membrii ei vor scăpa de sub control. Însă acest lucru pare să se încadreze în logica războiului total, care stă la baza strategiei militare a Estoniei şi care solicită participarea tuturor cetăţenilor în caz de conflict.
Mai mult, evenimentele din trecut justifică crearea acestei grupări. Câţi îşi mai amintesc ce s-a întâmplat în 2007? Atunci când în Estonia s-a luat decizia de a muta un monument al Armatei Sovietice, iar ambasadorul estonian la Moscova a fost atacat chiar în timpul conferinţei de presă în care încerca să explice evenimentul. Apoi a urmat un atac cibernetic de proporţii gigantice asupra Estoniei, atac cu originea în Rusia, care aproape a paralizat economia estoniană. În prezent, 80 de procente din estonieni folosesc servicii de tranzacţii financiare electronice şi există chiar posibilitatea votului prin internet. Repetarea atacului din 2007 ar putea arunca întreaga ţară în haos.
Apoi, trebuie să ne amintim ce s-a întâmplat în august 2008, cu prilejul războiului din Georgia. Guvernul de la Tbilisi a avut atunci mari probleme în a-şi face cunoscute comunicatele. Aproape toate paginile electronice oficiale din Georgia au fost „ocupate” şi transmiteau mesajele ruseşti – site-ul preşedinţiei georgiene afişa un trucaj fotografic în care Saakaşvili era asemănat cu Hitler. Nu este greu de ghicit de unde venea şi acest atac. În ianuarie 2010 a fost descoperită „operaţiunea Aurora” – un vast atac cu originile în China care a reuşit să penetreze sistemele de securitate ale Google şi să fure Dumnezeu ştie câte informaţii private. Începând din decembrie 2009 până în ianuarie 2010 foarte multe servere ale Google, dar şi ale altor firme americane s-au aflat practic sub controlul celor care au lansat „operaţiunea Aurora”. Atacatorii şi-au văzut de treabă după care au plecat fără să îşi şteargă toate urmele.
În toamna anului 2010, virusul Stuxnet a afectat peste 60.000 de calculatoare din Iran. A fost vorba de un virus extrem de selectiv: avea ca ţintă calculatoarele Siemens ce controlau centrifugele de îmbogăţire a uraniului iranian – şi a reuşit să îşi atingă ţinta. Numărul calculatoarelor iraniene afectate de acest virus reprezintă 60% din numărul tuturor calculatoarelor din lume. În paralel, a fost ucis în cadrul unui atentat cu bombă Majid Shahriari, profesor de fizică atomică despre care se bănuia că ar fi avut legături cu programul nuclear iranian. Până la urmă, chiar preşedintele iranian Mahmud Ahmadinejad a fost silit să recunoască faptul că virusul Stuxnet a provocat întârzieri programului nuclear iranian.
La Bucureşti, activitatea Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate este blocată de mai multe zile, ceea ce provoacă daune masive. Oficial, se vorbeşte despre o defecţiune tehnică, deşi nu au apărut încă explicaţii clare cu privire la cauzele acestei defecţiuni. Având în vedere toate cele enumerate mai sus, decizia Estoniei de a înfiinţa o grupare paramilitară pentru combaterea atacurilor cibernetice pare cât se poate de logică şi de binevenită. De fapt, nu asistăm la apariţia unui nou tip de război, ci doar la extinderea lui din ce în ce mai vizibilă într-un nou domeniu. Războiul rămâne ce a fost dintotdeauna: unii încearcă să distrugă, alţii încearcă să apere.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
